Vânturi şi nisip

Vânturi şi nisip

cu fiecare ceaşcă de noapte înghiţi un mister

cu ochii largi curioşi

cu gânduri ramificate ca nişte rădăcini

în zadar

lumânarea tremură împreună cu frunzele

rugăciunea ta e mai imprevizibilă decât muntele

zeii mai impasibili

ramurile pe care înfloreau bucuriile

întind braţe descărnate spre gâtul tău ca o trestie

vânturi şi nisip prin venele gâtuite şi strâmbe

hrănind vijelii descătuşând uragane

fără memorie

cerul din ape devine tot mai clar

mai răcoros mai adânc

nu lasă nici o pasăre

să se bulucească printr-o pauză spre inima ta