Ura împotriva Democrație

19.12.12 by

Jacques Ranciere, Ura împotriva Democrației (Cluj: Editura Idea, 2012).

                                                           

Astăzi ne confruntăm cu realitatea schimbării: o schimbare constantă și din ce în ce mai accelerată, iar o caracteristica importantă a acestei realități actuale este dată de nenumăratele crize cu care lumea se confruntă, una dintre ele fiind însăși criza democrației. Ura manifestată împotriva acesteia are ca urmare  insuficiența argumentului conform căruia democrația este un lucru pozitiv doar pentru că se opune totalitarismlui. Intr-o lume în care opinia publică se află în disonanță majoră cu acțiunile politice, se mai poate vorbi despre o democrație reprezentativă?

Un posibil răspuns putem căuta în cartea Ura împotriva Democrației semnată de  Jacques Ranciere și publicată în limba română la Cluj, în 2012, de către Editura Idea.  Ranciere abordează o problematică prezentă în domeniul vieții și al științei politice încă din timpul Greciei Antice. Ura împotriva democrației (la haine de la democracie) este un fenomen la fel de vechi precum democrația însăși.

Folosindu-l ca exemplu pe primul și unul dintre cei mai acizi critici ai democratiei, Platon, Ranciere își construiește argumentul conform căruia, cu toate că de-a lungul timpului democrația a suferit o serie de schimbări, au existat întotdeauna critici ai acesteia, această ură fiind, pe cât de contrariant poate părea acest argument, un fenomen pe cât de vechi, pe atât de actual.

Cu toate că filosoful grec își fundamentează critica pe tragerea la sorți ca și modalitate de punere în practică a democrației, atrăgând astfel atenția asupra efectelor negative ale posibilității oferirii funcțiilor de conducere oricărui cetățean (bineînțeles, în accepțiunea timpului respectiv) și oferind o alternativă a organizării politice în cadrul Republicii, Ranciere se concentrează pe caracterul pozitiv al posibilității participării tuturor cetățenilor la viața politică, atât timp cât această participare nu se limitează strict la exercitarea dreptului la vot.

Participarea activă a cetățenilor este o condiție necesară existenței unei democrații reale. Cu toate acestea democrația directă nu mai este posibilă astăzi. Insă varianta reprezentativă a acesteia nu este suficientă sau eficientă, atâta timp cât nu face altceva decât să transforme, precum afirmă Ranciere, cea mai mică minoritate, într-o majoritate, nereprezentând, în fapt, interesul comun al cetățenilor. Este paradoxal, astfel, cum democrația reprezentativă este privita astăzi ca un pleonasm, contrar realității faptului că reprezintă mai degrabă interese de grup decât voința comună.

In primul capitol al cărții, denumit De la Democrație Victorioasă la Democrație Criminală, Ranciere tratează maniera în care anumite state, i.e. marile puteri din zilele noastre, încearcă să instaureze democrația cu ajutorul forței și din exterior, dând ca exemplu acțiunile SUA din Orientul Mijlociu. Cu toate că viziunea clasei politice occidentale și nu numai, este aceea conform căreia această acțiune de democratizare este una pozitivă, deoarece dărâmă fundamentele unor regimuri politice autoritare, în același timp intelectualii europeni, și în special cei din Franța, la care Ranciere face referire în mod particular, critică aceste acțiuni ca fiind nedemocratice prin faptul că încearcă să îndrepte un rău prin alt rău, fiind în genere, acțiuni militare și deseori violente. Criticii europeni cer astfel o  instaurare a păcii de felul celei europene în Orientul Mijlociu, uitând astfel că pacea europeană a fost construită pe ruinele genocidului nazist.

In ceea ce privește capitolul al doilea, Politica sau Păstorul Pierdut, acesta are ca temă centrală ideea pierderii credinței, care are ca și rezultat încetarea privirii autorității filiației ca principiu al guvernării. Aspect ce transformă, conform concepției lui Ranciere, orice regim democratic actual într-unul anarhic. Ceea ce duce la afirmația conform căreia orice guvernare, pentru a funcționa, trebuie să își recunoască caracterul inguvernabil. Astfel, politica democratică, în viziunea lui Ranciere, este posibilitatea de a guverna a celor ce nu au un titlu care să îi recomande pentru acest lucru, este fundamentul anarhic al politicii care nu are la baza niciun alt fundament al ordinii naturale.

Urmând aceeași ordine de idei, în cadrul capitolului al treilea, filosoful francez face legătura între democrație, respectiv ceea ce ar trebui să fie aceasta (lupta pentru egalitate în drepturi, împotriva logicii dictate de sistemul electoral), republică (identificarea legilor statului cu valorile societății) și reprezentare, a voinței comune și nu a intereselor particulare.

Nu în ultimul rînd, capitolul de final, tratează din nou aspectul urii intelectualilor  împotriva democrației ca realitate actuală. Folosind titlul de Raționalitatea Urii, Ranciere încearcă să înțeleagă argumentul adus de către elite împotriva democrațiilor moderne, demonstrând caracterul oligarhic al așa-ziselor democrații actuale și admițând că soluția pentru această ură împotriva democrației constă în reformarea regimenlor democratice actuale.  

Concluzia autorului este aceea a necesității unei schimbări, o schimbare ce presupune în primul rând renunțatea la concepția conform căreia democrația înseamnă conducerea de către majoritate. Pasul următor este acela al reformării societății potrivit principiului egalității, deoarece o societate a inegalității nu poartă o societate a egalității în pântece.

Asadar, schimbarea trebuie sa vina din interior, prin implementarea unor relații egalitare, frica elitelor cu privire la guvernarea democratică, de către cei nepregătiți fiind nefondată în acest caz, deoarece societatea democratică egalitară are la bază, în primul rând o educație egalitară. Acest argument aproape utopic cu privire la reformarea societății ne readuce aminte despre legătura strânsă dintre Ranciere și mentorul acesuia, filosoful marxist Luis Althuser. Autorul părăsind însă ideea ignoranței oamenilor de rând propovăduită de marxism în favoarea educației pentru o participare activă la nivel civic și social.

Un paradox al acestei cărți, în particular – dar și a întregii sale opere, și a operei altor teoreticieni sau filosofi ai stângii – este faptul că, în discordanță cu propria sa viziune și a faptului că în cadrul acestei cărți realizează o critică a intelectualilor ce își manifestă ura împotriva democrației, maniera acestuia de a scrie este una elitistă, opera rancieriană nefiind accesibilă publicului larg. In acest fel, filosoful împărtășește concepția multor altor gânditori care afirmă că reformarea democrației actuale nu se poate realiza în alt fel decât prin intermediul elitelor, care joacă rolul de formatori ai opiniei publice.

Așadar, Ura împotriva Democrației este o carte ce merită a fi citită, pentru că oferă o perspectivă teoretică asupra unor chestiuni de actualitate. Cu toate că scriitura poate părea pretențioasă, prin registrul folosit, cartea este una de interes atât pentru activiști, cât și pentru anarhiști, intelectuali, politicieni și nu numai, deoarece, în această carte, Ranciere reușeste, într-un număr restrâns de pagini să cuprindă întreaga esență a crizei actuale a democrației, ce necesită o soluție reală și realistă.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.