Sub ogiva serii

sub ogiva serii

te-am aşteptat în van

şi drumurile toate

duceau în altă parte

nu la roma

cărări pierdute şerpuind

printre umbre fade

mă purtau în zori

spre edificiul final

al poemului

un vers căutat

mi-a şoptit ceva

apoi desprinzându-se din căuşul materiei

mi-a spus că locul meu e acolo

unde nopţile uzate

de neiubire

se pierd pentru totdeauna

unde lumina ascunsă

îţi dă mâna

pentru a te privi din faţă

unde ziua şi noaptea se împletesc

în strigătul de spaimă al vidului