Scorpionul îndrăgostit

07.11.14 by

Cu siguranţă, domnul Vali Niţu (n. 12.XII.1952, Ungureni, jud. Dâmboviţa), şef de serviciu la Primăria municipiului Târgovişte, Doctor în Ştiinţe Economice, vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, fondator al ziarului ,,Impact“, scrie poezie şi proză demult, altfel cum s-ar explica numărul mare de cărţi apărute în cascadă din 2008, începând cu Trăgând înapoi o noapte, după care au urmat alte 15 cărţi. Poate autoexigenţa l-a reţinut să nu publice decât după vârsta de 50 de ani, poate acum a venit ora astrală a împlinirii sale, care nu are nimic de-a face cu vârsta biologică, fiindcă ceea ce scrie Vali Niţu poartă amprenta unei tinereţi dezinvolte, pe alocuri chiar juvenile, cu o receptivitate maximă faţă de iubire, cu multiplele-i faţete, mai mereu pe fundalul unei naturi generoase în preschimbările ei generate de trecerea imuabilă a anotimpurilor şi deci a unui timp fericit şi prielnic unor sensibile filosofări.
În recenta sa carte, Sentiment de noiembrie (Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2013),Sentiment-de-noiembrie regăsim acelaşi autor etern îndrăgostit dar şi dezamăgit, visător dar şi lucid trecând pe bulevardul toamnei vieţii pe care frunzele cad precum cuvintele, unele sfioase, altele amare rostite din timiditate, discreţie ori sentiment al zădărniciei. Poetul descrie, rememorează, analizează iubirea în provocatoarele ei ipostaze, fiind când erou, când victimă, fiinţa asupra căreia se revarsă atenţia şi afecţiunea sa fiind o femeie ,,înfricoşător de dragă“, ,,o femeie frumoasă/ Cât libertatea unui cuvânt“, o ,,femeie din vis“, pe care o poate întâlni tot în vis, uneori ludic, alteori melancolic. Vali Niţu este însă un visător care nu pierde total contactul cu realitatea, fiindcă ceea ce se întâmplă în jur vine să pigmenteze, să aducă un plus de sugestie speculativă cadrului liric din care se ridică uşor aburul unor versuri delicate, aproape pudibonde. Astfel, ceea se pierde din ardenţa senzuală se câştigă prin implantul realist al unui cotidian, unde banalitatea distrage, subminează, disipează până la rarefierea albă – rezultantă a tuturor opţiunilor trăite sau netrăite. De la copertă până la ultimele poezii predomină albul, culoarea preferată, obsedantă sau culoarea fără culoare a sufletului: ,,ecoul alb“, izvoarele albe“, trilogia albă“ etc. Albul e cultivat insistent, scontând prin efectul repetitiv crearea unei imagini glaciale, imaculate, cu trimitere spre puritatea unor sentimente neîmplinindu-se tocmai din neputinţa de a ieşi din captivitatea lor abstractă, ideală: ,,într-o gară albă/ o femeie albă/ cu degete lungi şi lumini albe/ peste fiecare trecere de cale ferată/ o pasăre albă/ o noapte albă/ şi eu ca o plutire a unor solzi incolori/ (din plutire ireversibilă). Albului i se asociază tot o culoare din zona spiritualităţii, albastrul: ,,trec zâmbind/ la braţ cu gândurile albastre“ etc.
Prin întreaga carte circulă insidios un scorpion alb, cunoscut de fapt din cărţile anterioare, alias poetul, născut în zodia Scorpionului, ce-i domină totemic poezia, destinul. ,,Scorpionul din pragul alb“ devine subiect de autoironie, autoanaliză, autoflagelare uneori. E copleşit în egală măsură de iubire şi nostalgie. Iubirea-i se etalează ,,pe portativele dimineţilor de noiembrie“, are ,,parfum de septembrie“ şi ,,plouă cu sentimente în octombrie“. Iubitei ,,cu priviri flămânde“ îi propune: ,,foloseşte-mă fără milă“, în jocul unei cruzimi ce zâmbeşte cu îngăduinţă. Cuvintele sunt aşternute prudent, fără schilodiri de sensuri, în asocieri uneori candide, ,,ude pe coala vieţii“, de ploi, de lacrimile rememorărilor ce alimentează aproape întregul corpus al cărţii. Sentimental fără complexe, poetul îşi devoalează dorul, dorinţa cu o dezarmantă sinceritate: ,,îmi e atât de dor să îmbrăţişez/ femeia ca un ţărm“; ,,îmi e atât de dor de mâine“; ,,îmi e atât de dor/ de parcă nu ar fi fost niciodată/ atâta linişte“; ,,îmi este dor de zodia pereche/ de trupul ei uitat“ etc. De aici până la un ecou de romanţă nu mai e decât un vers: ,,Atât de singur/ şi totuşi, atât de împreună“. Iubirea, prin capriciile ei autumnale, configurează materia poeziei care se ridică deasupra tuturor patimilor şi amăgirilor, rămânând singura consolare, singura stea fixă şi cea care contează în viaţa ,,scorpionului singular“: ,,eu rămân sufletul unei poezii/ la ceas aniversar/ noiembrie“. Şi totuşi, Sentiment de noiembrie degajă un sentiment de optimism, de trăire nonşalantă a tuturor ofertelor vieţii. Volumul este un dar pe care autorul şi-l face sieşi la împlinirea a 61 de ani, sau 61 de ecouri ale vârstei sale, privind cu nostalgie înapoi şi cu iubire înainte.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.