sângele rază nu se face
am luat soarele şi am făcut din el
masă de grădină
ne-am aşezat cu toţii şi am început să ne dăm
din mână în mână
clopotul cât un fir de nisip
se zvoneşte că dintr-un moment în altul
ospătarii or să vină cu iarbă pentru glezne
şi urletul panterei va înceta
unora dintre noi
au început să le nască pleoapele pietre
fata din casă
cu bandajele de pe ochi proaspăt schimbate
cu mâinile în feşe
va vorbi în somn astfel
vom primi şi noi veşti de acasă
imense
vor veni caii
pentru fiecare om câte unul
şi ne vor împinge din aşternuturi
cu marile lor boturi umede
ne vor scoate din case zvârlindu-ne pe scări
ca pe nişte suluri de postav
ne vor împinge aşa printre blocuri pe străzi
prin oraşe vor ajunge cu noi pe câmpii prin păduri
ni se vor lipi de pleoape frunze şi crenguţe
pe sub cea mai frumoasă paradă de nori
vor intra în ape rostogolindu-ne pe fundurile oceanelor
ca pe nişte trunchiuri de copaci
caii de lemn ai copilăriei cu boturile mari
imense