Precum doi fluturi rănile noastre

Precum doi fluturi rănile noastre
s-au regăsit în vina de a fi însinguraţi
cheia a ruginit sub lacrimile reci
nu mi-am trădat niciodată umbra
şi mereu am ştiut
în câte silabe s-ar descompune mâna mea
secundele aleargă desculţe
prin ploaia de afară
undeva aproape
încă o femeie este vânată de ziduri
ţipătul ei sparge ora din sâmbure