POGRIBANIA ÎMPĂMÂNTENIRII

Cugetătorului
doar umbra tainei du-i.
El vulturul cu ciudă
i-ar jumuli aripa
să-mi demonstreze
că-i din același neam
cu gâsca și găina.
Contemporan
cu vulturinul zbor al lui,
zgârcit mi-ascund deopotrivă
și-otrava slovei și lumina
ce tereziei îi răstoarnă clipa.
Cugetătorului
eu taina nu i-o spun
și nici măcar secretul ce-l adun
prin împământenire.
Au nu-s dator
pământul să-l întorc în palma Lui?
M-oi îmbrăca-n stihar de sărbătoare
ce-o viață-ntreagă l-am țesut cu calm.
Îi voi întoarce (poate) chipul Lui de psalm,
ceva apoi și din asemănare,
dar niciodată ce I-am fost
propria Lui suflare.
Cugetătorului
doar umbra tainei du-i.
www.omniscop.ro