… poate doar, Iubirea

08.08.16 by

de câţiva ani buni, cum închideam ochii, să adorm, se făcea că o vedeam din spate, mereu din spate, o femeie îmbrăcată în portul ei, cu fruntea lipită de un copac ca de o icoană dintr-un altar păgân… calea mea către somn trecea întotdeauna pe la ea… uneori această nălucire ţinea doar o clipă, alteori însă, după zile grele, când obosit de vorbe şi învinovăţiri fără de capăt, imaginea îmi stăruia în faţa ochilor ore în şir; nu izbuteam să dorm, doar mă frământam în sinea mea, întrebându-mă ce rost mai am pe lume…
fem
fotografie postată de Laurentiu-Mihai Costan pe Facebook: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1669636110028858&set=a.1438140863178385.1073741829.100009474541274&type=3&theater
şi iar, şi iar… aceeaşi nălucire
şi mereu acolo, la doi paşi de ea, încercând să-mi ţin răsuflarea să nu-i tulbur rugăciunea, o priveam …
aş fi putut să întind mâna şi să o ating…

până într-o zi…
aş putea să întind mâna şi să o ating
POT! mi-am zis în clipa următoare…
altfel de ce ar veni de atâta vreme în pragul somnului… ca şi cum m-ar aştepta?!…
*
s-a speriat şi şi-a răsucit capul şi-n acea mişcare,
mâna mea i-a atins obrazul…
– Cine eşti tu, Omule?! Ce vrei de la mine?!…
Şi-a dispărut ca o nălucă … înainte să-i spun că doresc un copil…
*
am adormit…
*
o femeie cu chipul ei mi-a trimis, în dimineţa următoare, pe un profil de pe net, o cerere de prietenie …

nisip pe malul mării (furtunile necesare se subînţeleg, nu au nevoie de pogoane de cuvinte…)
amor
postare pe facebook de Dora Hadzidimitriou
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1577325462571125&set=a.1380243802279293.1073741827.100008810585055&type=3&theater

lac
postare de Cleia Santos: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1051181231625992&set=pcb.1051181268292655&type=3&theater
câmpuri şi dealuri şi lunci,
le port în mine, precum o taină
Împărtăşanie şi,
Izvor

şi-acum, când văd străini
cum le vând,
cu oase cu tot
cu iarba ce creşte din fostul nesfârşitul cimitir
al Satului

aşezat după colţul câte unui cuvânt de-Acasă,
arunc undiţa şi
după ce mă asigur că s-a prins cârligul
îi las fără mască

de li se vede Iuda,
zornăindu-şi talanţii…
până nu faci o cale ferată, nu iasă fum de locomotivă!…
*
unii au citit pe dos, proverbul… şi-ntâi au distrus combinatele siderurgice, vândute la fier vechi, apoi au lăsat în paragină căile ferate … şi garniturile de tren şi locomotivele – a se vedea “linia moartă Băsescu… ” spectacol trist susţinut de gările noastre peste un deceniu … – şi-apoi, de unde să mai iasă fum de locomotivă… cineva îmi povestea dimineaţă, când abia se trezise dintr-un coşmar, că a visat-o pe Angela Merkel aruncată de vie într-un furnal – dezafectat acum – din fostul combinat siderurgic Hunedoara şi că o auzea încă urlând în timp ce flăcările o mistuiau…
Ce ţi-e şi cu visele astea?!…
copil
postare pe facebook de Laurentiu-Mihai Costan : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1669636070028862&set=a.1438140863178385.1073741829.100009474541274&type=3&theater
când eram şi nu ştiam că sunt…

astăzi ştiu şi,
nu ştiu unde sunt
nu mă ţine locului nici un cuvânt

poate doar, Iubirea,
de s-o reîncarna

poate doar, Iubirea
borcan
” (…) cele şapte păcate ale noastre (ale românilor) sunt patru şi dacă le mai scuturăm puţin rămâne unul, mare şi lat: lipsa de iubire … nativă, parcă izvorâtă din preistorie, din substratul animalic, vegetal, care ne face să-l criticăm mereu pe cel de lângă noi, oricare ar fi el şi ar avea nenorocul să cadă sub acelaşi acoperiş (casă, familie, prieteni, facebook… la acoperiş mă refer!); o încercare a celor neînţărcaţi (nematurizaţi, vreau să spun…) de a-şi îngropa propriile neputinţe şi frustrări sub valul interminabil de critici adresate celuilalt… război perpetuu … de se vede, prin el, diavolul… cum să fie dialog, comunicare, dragoste … cât timp ne situăm pe picior de război… un război pe care nici măcar nu-l conştientizăm?!… cum să construim când celălalt – ea sau el – este aprioric… duşmanul, nenorocirea şi blestemul vieţii noastre… ?!… cine are curajul să recunoască în el originea răului pe care îl atribuie celuilalt?”
*
Iftimie Nesfântu: “Eu, Dumnezeu de dincolo…”
*
// Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.//

din Mihai Eminescu: “Scrisoarea I”
***
Iftimie Nesfântu – fragmente din volumul: Eu, Dumnezeu de dincolo…
copertă realizată de dr. Trestian Găvănescu, AFIAP

autor

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.