PERLELE UITĂRII … ADEVĂRUL DIN ABISURI

30.06.14 by

Pentru a obţine o perlă de mare valoare, se ştie că trebuie să ne scufundăm după ea în abisuri, acolo unde, ca să se producă, o vieţuitoare se sacrifică. Am găsit ceva similar între volumul de versuri al domnului profesor GEANTĂ Constantin – PERLELE UITĂRII – şi acest fenomen natural.
Voi începe minicronica mea literară la acest volum de versuri cu precizarea că mi-am permis să scad un punct din valoarea lucrării, motivată fiind de faptul că, involuntar, domnia sa a produs o oarecare dificultate de înţelegere pentru cititorii mai puţin avizaţi dar pasionaţi de lectura poeziei. Aceştia nu vor putea reproduce o idee sau nu vor putea povesti mai departe despre mesajul unuia sau altuia dintre poeme. Fără această dificultate, valoarea operei – pentru creativitate, mesaj, expresii poetice – este la cote înalte. Deşi e un volum de dimensiuni mici, prin varietatea temelor abordate acesta capătă vastitate. La prima vedere, poemele par a fi uşor de citit însă, pe parcurs ele obligă la întoarceri, la lecturi repetate pentru ca într-un final cititorul să poată atinge profunzimea mesajului, moment din care, el poate vorbi aceeaşi limbă cu autorul.
Pentru cealaltă categorie de cititori, acest volum reprezintă o incursiune plăcută, motivată de rezultatul spectaculos al unui talent de excepţie.
Drumul autorului, ezitant uneori, este orientat spre descoperirea propriei formule poetice şi definitivarea acesteia. Însă, oricâte sugestii ar primi din afară, deseori bine intenţionate, îi propun să rămână la aceeaşi esenţă pură a cuvântului definitoriu descoperită de domnia sa până acum, la care, pe ici pe acolo, în funcţie de timp şi timpuri, poate să mai adauge în retorta literaturii unele ingrediente la fel de pure ca cele ştiute dinainte, cu satisfacţia că a descoperit formula magică.
Deşi sunt convinsă că are multe de spus totuşi, am constatat la domnia sa o oarecare ezitare vizibilă şi în dimensionarea acestor poeme. Cadrul înlăuntrul căruia creează este amplu: de la iubirea de ţară la iubirea de femeie, de la personajele antice, cu trăsăturile lor specifice la contemporaneitate, cu problemele ei neînţelese sau greu de acceptat, de la tristeţe la împlinire etc. şi oricine poate remarca uşor diversitatea formulelor sale poetice. Pe parcurs, autorul revine iar şi iar la unele teme, precum pierderea unei fiinţe dragi, iar ideea că noi cei rămaşi în viaţă trebuie să renunţăm la o parte din ceea ce iubim, nu-l poate consola: „Inefabila şoaptă,/ Îmi picura/ Blestemul /De a fi………….” „……./ Singură amiaza /Îmi mângâie speranţa / Pentru că, în iubire, /Poarta de aramă / mi-a ferecat, / cu lanţurile tăcerii /inima.
Condiţia poetului: Crucificat / În numele ideii / Poetul / Este cel care /Certifică / Nemurirea / Unui neam/ Prin cânt.
Neliniştea care-i dă târcoale deseori este surprinsă în poemele LA UMBRA IDEII :„La umbra ideii, poetul şi-a îngropat inima…” şi MĂRTURISIRE: „Rău am greşit, Părinte,/Cumplit Te-am mâniat./Mi-e inima zdrobită,/Mă-năbuş în păcat/…………………….”
În volumul acesta, autorul nu-şi uită prietenii/cunoscuţii – SENTIMENTELE MĂRII – „Nicicând nu ne desparte moartea,/ Ne regăsim în veşnicii./ Am fost, vom fi, căci ne renaştem/În cântece de ciocârlii”; CÂNTECELE LUI CĂTĂLIN – „Scriu pentru mine, /Pentru ea/ Şi mai ales / Pentru Tine.”
Nobilul sentiment, iubirea, este susţinut de numeroase expresii poetice de calitate ce dau un sens filozofic majorităţii poemelor: EI SE IUBEAU – „Ei se iubeau,/ Ştiind, Că această secundă/ Este/ Infinitul lor.” Din acest volum.; PERLELE UITĂRII – „Te-am iubit/ De dinainte de a ne naşte,/ Pe când jumătăţile noastre/ Se căutau/ În eonul dragostei…….”
Dragostea de ţară şi patriotismul, aceste sentimente demonetizate, pe cale de dispariţie, sunt intrinseci poetului rămas neîntinat, neconvertit şi nobil. Poemul ŢARA MEA musteşte de de acestă dragoste – „Ţara mea este locul în care/ Am învăţat/ Să spun prima dată / Mamă,/Este locul/În care am învăţat/Să cânt/Şi să mă rog./Este locul în care bunicii/m-au învăţat ce înseamnă/istoria şi sfinţenia unui neam./Este locul/Unde doarme-ngropat / Fiul meu./Este cântecul martirilor/Înălţat spre libertate.
Creaţia literară a domnului GEANTĂ Constantin este una echilibrată, fără exagerări descriptive, dar pulsând adesea de o reverie mistică, întocmai ca o anamneză mărturisitoare. Este, de fapt, un exerciţiu poetic de căutare a profunzimii sau a esenţei eu-lui său, dar fără îndoială, căutătorul, singur pe drumul său, este un meşter fervent al condeiului.
Dacă ar fi să simplificăm, poezia d.lui GEANTĂ Constantin este un fel de celebrare, de rugăciune, de spovedanie, iar versul domniei sale curge din mitologic, din mistic.
Talentul şi spiritul profund ale autorului au trecut de mult la revalorificarea marilor sensuri ale memoriei, luminii ori frumuseţii şi numai aşa putem afirma că înţelege viaţa din interiorul său, făcându-l martor sau fin observator al tentaţiilor sau angoaselor ce nu-şi vor găsi niciodată împlinirea.
Prin creaţia sa literară, în speţă cea prezentă în volumul PERLELE UITĂRII, autorul a înţeles şi ne convinge şi pe noi că acolo unde nu este Dumnezeu nu este nimic.
Atent aşezate în context, expresiile poetice ale domnului profesor GEANTĂ Constantin vorbesc de la sine despre sentimente contradictorii: moarte-înviere, iubire-amăgire, căderi abisale-zboruri spre înălţimi.
Ca un reflex în oglinda vieţii, a talentului şi a pregătirii sale intelectuale sunt poemele: ERAM BĂTRÂNUL KALIDAS, PERLELE UITĂRII I, HERACLIT PRIVEA, ş.a., iar volumul de numai 92 de pagini ne dă posibilitatea să probăm sau să aprofundăm propriile noastre interferenţe cu lumea cunoştinţelor vaste, cu lumea culturii adevărate întrucât autorul ne conduce cu dibăcie paşii chiar şi prin elegiile Greciei antice.
Sentimentul tragic al vieţii are privilegiul întemeierii unei arhitecturi stilistice interesante, creând versuri tulburătoare: MAI POŢI SĂ FII OPTIMIST – „Mai poţi să fii optimist/Ştiind/Că poate mâine/Visele/Îţi vor fi confiscate?/Zdrobită inima/A fost/Aruncată/La coş./Degeaba presa/Îşi dezice pleonasmele/Pentru că/Oricum noul guvern/Va cădea la picioarele banului.” PE MARGINEA FÂNTÂNII – „………/Dincolo de zare/E noapte/Dincoace/Doar amintirea/Tronează suverană./Lângă mine/În absenţa cenuşie/Precum o umbră/Fără de glas/Eşti TU./Însă liniştea/Apăsătoare linişte/Zdrobeşte/Precum o reptilă uriaşă/Fărâmele de suflet……”sau poemul COPILUL MEU care se încheie cu următoarele versuri: „Când voi fi livid/ Sufletul să-mi duci/Peste cuib de cuci/Şi-amândoi în noapte,/Vom păşi departe,/Peste somnul lin,/Ca un vis senin.”
Dacă închei expunerea mea despre acest volum, nu înseamnă că am spus tot despre creaţia literară a domnului profesor GEANTĂ Constantin.

P.S. Dacă vei prelucra cu sârg ţarina culturii,
de vei selecta cu grijă seminţele ce cultivi,
cu siguranţă vor rodi, c-aşa-i în legea firii.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.