Lacrima florii de portocal
Mă-mbată miresme sub cer de opal
Şi-un gând răstignit de tăcere
Când lacrima florii de portocal
Mă umple de-a Ta mângâiere.
Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori
Cărări de Lumină-mi deschide
Şi-n roua ce scaldă privirea în zori
Tristeţea-mi cu zâmbet ucide.
De rupe din suflet destinul-şacal
Şi-azvârle cu şerpii de foc
Tu-n lacrima florii de portocal
Găseşte-mi, sfielnic, un loc…
Mă poartă-n iubire pe-un ţărm liniştit
Şi-mi lasă-ntr-un cânt de vioară
Un fir din norocul acum prohibit
Să-l ţin-busuioc subţioară…
Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac
Şi rozele-n straiul regal
Mă-ndeamnă izvor de iubire să fac
Din gingaşa floare de portocal.
Sărută marea-n dans sălbatic ţărmul
Sărută marea-n dans sălbatic ţărmul
Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle
Iar falduri de albastru-şi sapă drumul
Spre-abis, în murmur de iubiri eterne.
Se scutur’ pescăruşi deasupra-i, tandri,
Cu-aripi de îngeri, însetaţi de zări,
Plutind uşor, c-un gest de copilandri
Văzduhul sărutând rostesc chemări
În care ţipă doruri ce-au fost mute
Ţinute-n mare taină de-un străjer.
Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi
Ce-şi cată liniştea-ntr-un colţ de cer.
Eu tac, din larg, o dulce briz-adie
Şi amurgeşte-n freamătul din valuri
Vrăjită, marea-ngân-o simfonie
A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri.
Un pescăruş pribeag, rănit pe mal
Pe cerul nopţii-n taine-nvăluite
Întunecate falduri de mătase
Luceferi blânzi, cu coame netezite
Filoane de lumină, grandioase,
Feerice luciri prin văluri fine
Sărută lutu-nsufleţit de gânduri
Nădejdi târzii zăcând pe strapontine
Îşi cată împlinirea printre rânduri.
***
Pe-un ţărm uitat, cu urme de păcat
Suspină marea-n creasta unui val
Când ţipă surd, în noapte-ncătuşat
Un pescăruş pribeag, rănit, pe mal.
Cu-aripa frântă geme de durere
Cerşind smerit luminii îndurarea
Căci răstigni-şi-va strigătu-n tăcere
Şi-n zorii palizi cruce-i va fi marea.
Când magice sclipiri îmbrăţişează
Penaju-i alb, speranţele-mpietrite
Renasc, pe cer, luceferii dansează
Sorbind nectar din clipele vrăjite.
Văzduhul înroşit de-al zilei astru
Ascunde lin al stelelor spectacol
Doar pescăruşu-noată în albastru
Spe o iubire-ascunsă-ntr-un miracol.
Visând la malul mării
Înmiresmate-amurguri şi marea-ndrăgostită
De-a soarelui lucire sublim se-mbrăţişează.
Când îţi foşneşte gândul prin tâmpla vălurită
Mătăsuri de speranţe – priveşte şi visează
Te furişează-n valuri înfăşurându-ţi trupul
În falduri de albastru, îmi prinde, tandru, mâna
În mâna ta recheamă-mi spre nemurire lutul
Când roiul de luceferi şi doamna nopţii, luna,
Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină.
Priveşte-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea
Încarcerată-n ţipăt de pescăruş, străină,
Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea.
*
Pribeag, printre ruine de suflet visul zboară
Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată
În murmurul din umbre, pe strune de vioară
O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată.
Related Posts
Tags
Share This
