BALADĂ SANCHIE

03.01.14 by Adrian Botez

Motto:
baladă sanchie
agheazmă să fie:
pe unde treci drace
prostituezi pace

voci prin semne își pierd steaua
greu îmbătrânind arcușul
mitraliera și cățeaua
latră podidind culcușul

nu mai cerne-astralitatea
când ai ciuruit dreptatea
toropită de beție
cântă-orice filosofie

licărind prin lupii firii
moartea lăfăie haremuri
sindicat al nemuririi
sfătuiră șapte vremuri

cinice orbiri de păsări
se prefiră prin destine
amurgind îți pari că răsări
aninat de cruci jivine

tiranìi de nervi și lume
te-au îngenuncheat în geruri
șuieră cuvânt cu spume
oricând vei spori spre ceruri

vomă valsuri și demență
îți îndrăgostiră jurul
moluștele sunt urgență
racii-și râd de zeu mahmurul

slovele-și alungă cartea
iar păduchii-și fac regate
totul își înjunghie partea
eu de mine se desparte

foaie verde rug de raiuri
stinge lumânări pe limbă
din colindă țipi în naiuri
prin muzeu călău se plimbă

vindecând priviri lumine
mi-am sfințit linomania
criminali de brută pâine
chiromanțim pălăria

nu-s nebun – nu ești vermină
dar îmbătrânim cu rândul
călărind pe unde-cândul
gându-n lampă se termină
***

O STEA CU COADĂ
30 Decembrie 2013

uită-te pe cer – uite o stea cu coadă (o
cometă – așa cum o numesc tratatele
științifice) – uite-o cum cade…

…ei – cade! – își plimbă și ea
înfrigurată – coada exasperat despletită – prin
univers: dacă
ar sta pe loc – ar vedea-o întreg târgul bârfitor cosmic al
universului – cum plânge – cum îi
curg lacrimile
șiroaie – pe obrajii de
foc – amintindu-și de
dragoste (amețitoare – precum
oceanele înstelate) – de
neamurgită fala ei – coordonate expirate și totuși
astrale – întregi precum
durerea ei: și ea
nu vrea ca nimeni din
cosmos – s-o știe-ndoliată în
faldurii marmoreeni ai
durerii – ori – mai
rău – s-o
compătimească

…așa stând lucrurile – a decis să
hoinărească – exasperat
despletită – într-o grabă tot mai
febrilă – tot mai
suspect de
febrilă grabă – iluzionându-se că va
afla – undeva – la coada
cozii haosului – ceea ce – tragic
a pierdut – de cine știe când – cine mai știe pe
unde

…aleargă – cu tot mai sporită
viteză – până înnebunește de tot – și se
stinge – într-un colț – total
obscur – al universului – deplin
neștiută

…și pletele de cenușă i se revarsă – se
depun – în sfârșit – extrase din orice andromahic
zbucium – ori metafizică
neliniște – pe a nevăzutului preamiloasă
pernă

…ia – acolo – niște lacrimi de
foc – pierdute pe
drumuri stelare – dimpreună cu atâtea
pătimiri – extaze și vise
umilitor pustiite – tiranic
secate – toate în încercarea de a fi – până și
Lui Dumnezeu – ascunse – dintr-o regală
halucinată agonie – exasperată
mândrie cosmică
www.omniscop.ro