Apa. 3 D

23.01.13 by

(poem-fluviu)

                                     

Sous le pont Mirabeau coule Celan 

şi prefacerea apei77777GALAICU

c-un poet, luat la vale şi dus, primeneşte Bătrânul

Continent tot din 24 în 24 de ani, înapoi şi-nainte, odată

cu Ilarie Voronca în ’46, cu Paul Celan în ’70, şi în ’94 cu

Gherasim Luca – „à la nage, à la rage”1 – ca-ntr-un triplu

salt în gol, cel mai lung din istorie,-al unor

Senatori d’outre-merà la vie? à la mort! –,

dacă nu cumva-i cazul să stăm s-aşteptăm

anul 2018, spre a ne convinge că-i vorba de fapt

de-o ştafetă de 4 x 4 bazine/lungimi

(cum ar fi: vita brevis ars longa)

şi că singura necunoscută-i doar numele

celui căruia-i va reveni misiunea să-ncheie

cursa/cursu-n chiar anul

centenarului morţii lui Apollinaire.

 

o sirenă-n călduri, din februarie până-n aprilie, Sena –

cine-o vede aşa unduindu-se,(-i) creşte

din Adam, Amsterdam! –, nu atât rea de muscă,

cât ieşindu-şi din matcă ori de câte ori

bateaux-mouches trag la mort. o sirenă trăgându-şi-o

pe sub poduri cu toţi naufragiaţii –

toate, poduri pe ultimul drum. o sirenă

pentru care poeţii fac moarte de om,

tot din 24 în 24 de ani – sari pe ea!

un salt invers în gol, împotriva curentului, moartea:

de pe pont Mirabeau – cum ar fi: „să insişti la mansardă

ca să ţi se deschidă la rez-de-chaussée”, unde Sena

face-un joc de picioare ca-n Basic Instinct Sharon Stone

dezgolindu-şi când Île-de-Cité, când Saint-Louis – până hăt

la origini: Pont Neuf/pont Sully. triplu salt.

 

Sous le pont/Paul Celan coule la Seine, seins nus.

dans son lit de noce/ nos

a[ la vie, à la mort]mour2, în care te-arunci

с головой3 şi abia mai pe urmă constaţi c-a fost capul

chel de jos, ce se pune la-intrarea în peşteră de-a curmezişul

şi pe care-l alinţi, nu-i aşa? Pulifem. în trei timpi –

aruncarea în gol, izbitura de tren în viteză a Senei

(Jozsef Attila, scuză că-ţi iau moartea cu împrumut),

scufundarea-n neant („de profundis clamavit…”) –

va veni nechemata şi nu va avea ochi să-i vadă.

şi din nou panta rhei, şi iar: „nu-i Itaca

nicări…” (ce curent literar o mai fi şi acesta

al poeţilor duşi de curent, de la Hart

Crane la Berryman, via Orfeu?!)

unde Jidovul Rătăcitor îl ia-n braţe

pe Ulise şi fac împreună un – apa. 3 D – apatrid.

 

ca şi cum ai băga-o pe mânecă: Sena se varsă-n la Manche

şi aşa mai departe: Voronca în Sena,

                                  Celan în Voronca

                                                 şi Luca-n Celan

(cel de-al patrulea, când va să vie-n sfârşit,

va preface-o-n Iordan, Sena[goga]!)

tot din 24 în 24, în şir indian, ca-ntr-un pelerinaj

la mormântul profetului, unde se-ajunge la pas, prosternându-te

câtu-i drumul de lung, pe măsura credinţei (pavată

nu cu bune intenţii, ci trupuri – oriunde ar duce).

nu-i zvârliţi, împreună cu apa, poeţii din albia râului,

fără doar că în mare, printr-un estuar („…şi, aşa cum

mi se-ntâmplă din când în când, îmi căutam

oarecum nordul – care-i, hotărât lucru –

cam spre est”4), fără doar că-n ocean.

(oceanul se varsă în mare,

     şi marea în Dunăre,

Dunărea-n Prut…)

 

pentru cei duşi de val, pentru cei care fac cale-ntoarsă

        Domnului să ne rugăm!

dă-le, Doamne, acum şi de-a pururea şi-n vecii vecilor

fericirea bărbatului care se simte în largul lui

doar intrând la strâmtoare (ce strâmtă-i în Gibraltar, Europa!), a ei.

sau, a lui – din la Manche, în amonte pe Rin,

                                 şi de-acolo pe Dunăre,

                                                        printr-un canal,

până-n Dâmboviţa, din ecluză-n ecluză, ca-n Passionnément – în lectura

autorului (https://www.youtube.com/watch?v=16ltchO5Vpw&feature=related), după

legea vaselor comunicante5. împotriva curentului, sângele (apă

nu se face!) îşi mână somonii globulelor roşii, ca ultim omagiu

adus fertilităţii, la matcă. (şi ce primitoare-i

Dardanele! şi marea, ce Neagră! şi delta

Dunării, ce despicată! şi Prutul, ce strâmt!)

„ne vom întoarce sus să ne-necăm acasă”6.

 

o micuţă sirenă de Cernăuţi, Prut[h]ul7 – adânci i-s privirile –,

trasă când la un mal, când la altul. „o sticlă

cu mesaj azvârlită la ţărm – ţărmul inimii, poate –”8, poetul.

un poet prefăcut c-o sirenă e-un prinţ, o sirenă fugită la vale

c-un poet e o apă iertată şi Cer[năuţi, terra promessa: „săpăm

un mormânt în văzduh şi nu unul strâmt”!9]

Irréale Cité!10

pe sub poduriscurgându-se o mare de oameni,

încât n-a fost de-ajuns un râu, şi i-au dat drumul pe Nistru,

iar când s-a terminat şi acesta, pe Bug11.

el, cel care a fost pe corabie însăşi corabia.

poate nu chiar corabia, luntrea. şi dacă nici luntrea nu, puntea!

înecatul acela ce s-a reflectat de pe pod înainte să spargă oglinda

apei, o fi ajuns oare una cu râul? şi Sena

aruncându-se-n mare, cu Prutul? …pe-un vers de

Osip Mandelstam12, Jidovul Rătăcitor îl ia-n braţe

pe Ulise şi fac împreună un – apa. 3 D – apatrid.

Sous le pont Mirabeau coule Celan

 

 

  1. Fragment din poemul lui Gherasim Luca, Passionnément.
  2. (franc.) Sub podul/Paul Celan curge Sena, cu sânii goi./ în patul său de nuntă/ dragostea noastră pe viaţă, pe moarte.
  3. (rusă) Cu cap[ul înainte]; aici, orbeşte.
  4. Fragment dintr-o scrisoare a lui Paul Celan către Petre Solomon, din 9 ianuarie 1967.
  5. Jean Starobinski scrie despre vocea lui Paul Celan: „Lege a legănărilor fluide, a simetriilor, a contrastelor: constrângătoare ca geometria cristalului, a suflului, a lacrimii” (subl. mea).
  6. Versul final dint-un poem românesc al lui Paul Celan, Cântec de dragoste.
  7. Dacă-ţi ciuleşti bine urechea, în numele râului se aude Ruth, prenumele iubitei lui Paul Celan din perioada lui cernăuţeană.
  8. Fragment din cuvântarea lui Paul Celan, rostită în 1958, cu ocazia primirii Premiului pentru Literatură al oraşului Bremen. Cu referire la un alt mare poet al secolului XX, Osip Mandelstam, soţia acestuia scria, în decembrie 1966: «Для него стихи и архив не были ценностью, а скорее весточкой, брошенной в бутылке в океан; кто поднимет ее на берегу, тому они и принадлежат…»(„Versurile şi arhiva nu reprezentau ceva de preţ în ochii lui, ci mai curând o sticlă cu mesaj, aruncată în ocean; cine o va culege pe mal, aceluia îi aparţin versurile…”); vezi Nadejda Mandelstam, «Мое завещание» („Testamentul meu”).
  9. Vers din Fugă macabră de Paul Celan, în traducerea lui Petre Solomon.
  10. Vezi finalul părţii I, „Îngroparea mortului”, a poemului lui T.S. Eliot, Tărâmul pustiit. 
  11. În timpul celui de-al doilea război mondial, evreii din Cernăuţi (şi nu numai!) au fost deportaţi în lagăre de muncă în Transnistria, adică peste Nistru, dar şi dincolo de Bug (unde au şi murit părinţii lui Paul Celan).
  12. «Одиссей возвратился, пространством и временем полный»; (rusă) „Odiseu s-a întors, de spaţiu şi vreme preaplin”. 

 

iulie 2012, Pecs – 31 octombrie 2012, Paris

 

www.omniscop.ro

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.