*

01.06.11 by Paul Aretzu

mergea într-o căruţă prin mijlocul pustiei. era

bătrân, şiroind de lacrimi. s-a apropiat de el icoana făcătoare de minuni. şi ochii i s-au lipit într-unul

singur, adâncindu-se în sine. era bătrân şi sărac. şi a plecat în alte camere ale pustiei. urcând din munte

în munte. primind pâini azvârlite pe deasupra casei.

şi veneau lei şi mâncau rugăciuni scrise de el pe

frunze. încă şi păsări se înfoiau cu manuscripte şi

purtau în cioc anluminură. şi s-au făcut mânăstiri

prin toţi coclaurii, şi s-au liniştit valurile pustiei. şi

s-a lăsat din cer peste ele un pământ al celor blânzi.

iar sfântul sta într-o mică grădină, cu o săpăligă în

mână, între verdeţuri. deasupra, mulţime de îngeri

se înghesuiau să susţină sufletul lui vopsit de curând

în alb.

(din volumul Muntele Viu)