*
mergea într-o căruţă prin mijlocul pustiei. era
bătrân, şiroind de lacrimi. s-a apropiat de el icoana făcătoare de minuni. şi ochii i s-au lipit într-unul
singur, adâncindu-se în sine. era bătrân şi sărac. şi a plecat în alte camere ale pustiei. urcând din munte
în munte. primind pâini azvârlite pe deasupra casei.
şi veneau lei şi mâncau rugăciuni scrise de el pe
frunze. încă şi păsări se înfoiau cu manuscripte şi
purtau în cioc anluminură. şi s-au făcut mânăstiri
prin toţi coclaurii, şi s-au liniştit valurile pustiei. şi
s-a lăsat din cer peste ele un pământ al celor blânzi.
iar sfântul sta într-o mică grădină, cu o săpăligă în
mână, între verdeţuri. deasupra, mulţime de îngeri
se înghesuiau să susţină sufletul lui vopsit de curând
în alb.
(din volumul Muntele Viu)
Related Posts
Tags
Share This
