* * * * *
cu ştreangul de piatră dulce
mă agăţam de aerul
din înseşi vieţile noastre inversînd cu
prudenţă naşterea şi moartea
mi-am adus aminte că-ţi plăceau
păsările albe ciuguleau
în apa uşoară a
zilei îmbăiam holograme de prunci
cu ochii albaştri
prin sînge se-auzeau
chicotind
jucam rolul cu răbdarea de înger
într-un ciob de planetă
stăteau aliniaţi corbii
din ce în ce mai compact
cu vertebre rigide şi
crispate timpul
se surpa peste noi
de undeva din înalt
auzeam scîrţîind
pe obrajii bărbieriţi ai Domnului
partea neştiută a fiinţei mele
se ridica brusc pe vîrfuri
încă neîncepută
de umbra-ţi tîrzie
Related Posts
Tags
Share This
