Vraja trecutului, ceas aniversar

01.04.11 by

Liceul de arta Marin Sorescu, Craiova

Faptul că într-un anume context social, undeva, în ţară, într-un oraş ,,X”, s-a înfiinţat o şcoală „Y”, a trezit, oriunde, sub toate vremurile, cel puţin emoţie, copiilor, bucurie, părinţilor şi speranţe, dascălilor, de altfel singurii grădinari de suflete. Când însă acest ,,Y” îşi are raţiunea în a plămădi şi face frumosul manifest, ridicându-l, estetic, la rang de artă, deja şcoala e un edificiu, dincolo de instituţia descrisă de normele vremurilor. Dacă cele descrise anterior au avut loc şi la doi paşi de mine, vraja trecutului devine istorie pe care, măcar la ceas aniversar, vreau să o răsfoiesc. Nu de alta, dar numai aşa acest Eu-Tu dăinuie în lume! În consecinţă, Eu-Tu, în `48, aici, la Craiova, „Şcoală de arte şi meserii”! Că între 52 şi 56 (ba, mai mult!), timpurile se frâng şi frumosul păleşte, nu mai trebuie să amintesc! După aceea însă (multe s-au întamplat în acel ultim an!), din nou Eu-Tu, în Cetatea Banilor, ca „Şcoala de Muzică şi Arte Plastice” Altfel nici că se putea câtă vreme, de la Târgu Jiu şi Râmnicu Vâlcea, până spre Valea Dunării, chiar şi umbra Parângului sau Munţii Coziei spun trecătorului ceva.

Domnule, dacă se mai întâmplă ca acest Eu-Tu să fie şi semn şi semnificaţie, spusele noastre devin cuvânt în lume. Dar ca să nu pierd firul istoriei, (odată pierdut, pierdut e!), vin şi iar zic: Eu –Tu, „Şcoală de arte şi meserii”, din `56, Eu-Tu „Şcoala de Muzică şi Arte Plastice”! De la 1 martie 97, prin grija doamnei senator, Antoaneta Dobrescu, spirit săditor de spirite, acest Eu-Tu capătă un nume: Marin Sorescu. Că tot este poetul sumă, şi a munţilor, şi a câmpiilor, şi a noastră, a tuturor!

La cei 55 de ani de fiinţare, la mulţi ani Liceului Marin Sorescu, la mulţi ani celor care au trecut prin acest lăcăş ziditor de frumos, la mulţi ani celor care s-au lăsat răstigniţi spre a fi semne imanente pe pânza vremurilor.

La mulţi ani tuturor!

18. 03. 2011

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*