VLAH, MOLDOVEAN SAU ROMÂN?

01.10.11 by

La iniţiativa şi în organizarea Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria „Ave” a avut loc la Vidin (Bulgaria), între 9 – 11  noiembrie 2007, simpozionul internaţional dedicat românilor din Balcani. Este, de fapt, un răspuns concret şi necesar pe care medicul (cu studii în România) Ivo Filipov Gheorghiev, preşedintele acestei organizaţii, care are în titulatură cuvântul „român” şi nu „vlah”, l-a dat primei ediţii a simpozionului internaţional de la Craiova (11-12 mai 2007) cu tema Românitate şi latinitate în Uniunea Europeană, organizat de Fundaţia „Scrisul Românesc”, în colaborare cu Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor” Craiova al Academiei Române, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Dolj, TVR Craiova şi Radio Oltenia Craiova. Atunci, la Craiova, s-a semnat un protocol de înfiinţare a Centrului de Studii şi Cercetări pentru Comunităţile de Români din Balcani, care-şi propune să promoveze drepturile minorităţilor româneşti (vlahe) din Valea Timocului, în sensul respectării riguroase a dispoziţiilor constituţionale din ţările de care aparţin şi a celor preluate din Convenţia Cadru a Uniunii Europene privind Protecţia Minorităţilor Naţionale şi să colaboreze în domeniul cultural, publicistic şi de organizare în comun a unor manifestări dedicate istoriei, culturii şi tradiţiei româneşti.

În acest sens, Fundaţia „Scrisul Românesc” din Craiova, care a editat în colecţia „Români uitaţi” cărţi despre românii din jurul României şi pe care le-a distribuit gratuit acestora, se angajează să iniţieze o serie de programe de recuperare a identităţii culturale a românilor timoceni (din Bulgaria şi Serbia, despărţiţi de „Milcovul” lor, Timocul) şi să ofere consultanţă asociaţiilor româneşti din Balcani prin intermediul acestui centru. În acest scop, Fundaţia „Scrisul Românesc” a deschis un site dedicat românilor din Peninsula Balcanică (www.romaniuitati.eu) şi deja a purces la formarea colectivului de autori pentru elaborarea unei monografii ştiinţifice (cuprinzând capitole despre arheologie, istorie, etnografie, folclor, lingvistică, mentalităţi, biserică, cultură etc.) privind românii timoceni.

Au semnat acest protocol, în speranţa realizării acestor deziderate îndreptăţite, organizaţii şi asociaţii din ţară, din Bulgaria şi Serbia: Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria „Ave” (preşedinte Ivo Filipov Gheorghiev), Federaţia Rumânilor din Serbia „FRS” (director Duşan Prvulovici), Asociaţia Vlahilor din Bulgaria „AVB” (preşedinte Plamka Liubomirova), Consiliul Naţional al Minorităţii Rumâneşti din Serbia (preşedinte Zivoslav Lazici), Asociaţia pentru Cultura Românilor Creştini Ortodocşi din Serbia (preşedinte Boian Alexandrovici), Societatea Românilor şi Vlahilor „Traian” din Serbia (preşedinte Draghişa Traian Constandinovici), Asociaţia „Valea Timocului” (preşedinte Draghi Dimitrievici Cârcioabă – trecut, de curând, la cele veşnice), Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (preşedinte Victor Crăciun, care are realizări notabile în acest sens), Societatea de Cultură Macedo-Română (preşedinte Ion Caramitru, prim-vicepreşedinte Gheorghe Zbuchea), Asociaţia Culturală Pro Europa „Lamura” (preşedinte Dan Lupescu).

După întâlnirea de la Craiova a reprezentanţilor comunităţilor româneşti din Bulgaria şi Serbia (alături de personalităţi din ţară: Gh. Zbuchea, Gh. Buzatu, Eugen Tomac, Traian Bărbulescu, Ovidiu Ghidirmic, Dan Lupescu, Gabriela Rusu-Păsărin, Dinică Ciobotea, Cristian Căpinaru, Diana Cotescu-Nedelcea etc.), la Cladova (Serbia), în organizarea Departamentului pentru Cultură şi a Biroului teritorial din Cladovo al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, a avut loc primul târg de carte şi presă românească din Valea Timocului, iar la Vidin, între 11-12 august 2007, Asociaţia Vlahilor din Bulgaria a organizat a IX-a ediţie a Festivalului Internaţional folcloric de cântece şi dansuri vlaho-române, finalizat cu o masă rotundă dedicată celor 15 ani de existenţă ai asociaţiei.

Câteva consideraţii despre aceste manifestări sud-dunărene se impun a fi cunoscute publicului din ţară. La târgul de carte şi presă românească de la Cladova, Draghişa Constandinovici a reuşit să reunească edituri şi reviste din ţară şi din Serbia, personalităţi din cele două ţări. S-au spus cuvinte frumoase, emoţionante, cu speranţa că doar limba română îi poate uni pe toţi românii sud-dunăreni. Dar a fost şi o mare dezamăgire: anunţat ca invitat special, scriitorul Adam Puslojici, membru de onoare al Academiei Române, traducător în limba sârbă al marilor scriitori români (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Eugen Simion, Adrian Păunescu etc.), a lipsit, spre dezamăgirea tuturor. Amintim că Fundaţia „Scrisul Românesc” i-a tipărit volumul de versuri Trimitor la vise şi a fost invitat (a şi participat) la două ediţii ale „Zilelor Marin Sorescu”, organizate de Primăria Craiovei. Am dori, totuşi, ca Adam Puslojici, dată fiind notorietatea sa, să se implice în viaţa românilor timoceni.

La masa rotundă organizată de Asociaţia Vlahilor din Bulgaria, unii vorbitori au sesizat fapte grave anti-româneşti, strecurate cu subtilitate la diverse manifestări. Astfel, poetul Milan Anghelov Coşoveanu, redactorul şef al revistei bilingve româno-bulgare „Timpul”, a confirmat faptul că unii coregrafi bulgari au modificat horele româneşti, după ce, în regimul comunist bulgar, folclorul românesc a fost interzis, profesându-se un folclor „mut”. Ceilalţi vorbitori (Svetan Marinov, Liubomir Nechitov, parţial Ivan Alexandrov, Plamka Liubomirova) au remarcat nu doar absenţa sprijinului guvernului bulgar pentru minoritatea română (vlahă), ci chiar o ofensivă anti-românească, prin schimbarea numelor unor localităţi româneşti, prin nerecunoaşterea contribuţiei armatei române la eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman în 1877-1878 etc.

Organizat de Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria „Ave”, simpozionul de la Vidin a dezbătut probleme stringente ale românilor sud-dunăreni, în general, şi drepturile minorităţilor etnice, în special, cea română din Bulgaria, şi respectarea lor din perspectiva Convenţiei Cadru pentru Apărarea Drepturilor Minorităţilor, ratificată de ţările membre ale U.E. Am remarcat câţiva români care au expus corect, ştiinţific, istoria românilor din Bulgaria şi Serbia: farmacistul Nicolae din Vidin, prof. Nicolae Pacev din Koslodui, prof. Leda Videnova, prof. Simeon Vasiliev, Saşa Ivanovici din Timocul sîrbesc.

Trebuie remarcată activitatea lui Ivo Filipov Gheorghiev de a convinge autorităţile bulgare să recunoască minoritatea română din Bulgaria ca minoritate naţională şi nu „grup etnic”, având în vedere că în Bulgaria etnicii români se cifrează la peste 150.000, fiind, numeric, a doua minoritate naţională după cea turcească.

Cu prilejul simpozionului de la Vidin consacrat drepturilor românilor din Balcani, din iniţiativa preşedintelui Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, Ivo Filipov Gheorghiev, şi prin acordul tuturor participanţilor (din Bulgaria, Serbia, România) s-a elaborat un Memorandum privind drepturile românilor din Bulgaria. S-a cerut „în regim de urgenţă”: oficializarea limbii române ca limbă nativă în şcoli şi biserică, în comunităţile preponderent româneşti, un liceu cu predare în limba română şi engleză la Vidin, o filială a Universităţii din Craiova la Vidin (un prim pas s-a făcut prin predarea, de către două cadre didactice universitare craiovene, a limbii române pentru viitorii studenţi în România), asigurarea unui imobil în Vidin care să reunească, sub genericul „Casa Românească”, o revistă şi o editură în limbile română, bulgară şi engleză, un post de Radio – TV cu timpi de emisie în spaţiul radioului şi televiziunii naţionale, o bibliotecă, un muzeu, un ansamblu folcloric, o agenţie de turism cultural, un centru de informare comunitară, un consulat român, o unitate de învăţământ preuniversitar şi universitar.

În domeniul respectării drepturilor minorităţii române (vlahe) din Bulgaria, participanţii la simpozion au solicitat înfiinţarea la Vidin a unei comisii paritare formată din reprezentanţi ai minorităţilor locale şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, care să gestioneze şi să rezolve problemele minorităţilor etnice, înfiinţarea în cadrul ministerelor a unor posturi de experţi din rândul acestor minorităţi, după model european şi românesc, elaborarea unei legi privind minorităţile etnice şi crearea unui minister al acestor minorităţi, evidenţierea în formularele oficiale pentru recensământul populaţiei a rubricii „români (vlahi)”. Sânt cerinţele minimale, la care are dreptul, la început de mileniu trei şi într-o Europă unită pe baza respectării democraţiei şi a minorităţilor etnice şi religioase, orice minoritar european, cu atât mai mult cu cît românii din statele din jurul României sînt cetăţeni loiali acestora, şi, aşa cum argumenta Eminescu, „nu unirea cu România o vrea cineva, ci concordia deplină”, dar, în acelaşi timp, în mozaicul acestor popoare, „credem că e loc şi pentru români”. Este un principiu de drept constituţional, de o actualitate stringentă.

Dar, din păcate, acelaşi mare vizionar, gânditor politic şi economist M. Eminescu, sesiza lipsa de unitate a românilor de pretutindeni, coroborată cu scăderea rolului catalizator al statului român în detrimentul asimilării conaţionalilor noştri din statele vecine. Teoretician al românismului, autorul studiului Românii Peninsulei Balcanice, publicat în „Timpul” la 26 septembrie 1878, M. Eminescu nu putea trece cu vederea anumite carenţe („departe de a ne ocupa cu fondul lucrurilor, credem că e de ajuns să avem numai forma lor”, „nestatornicia noastră, iubirea de schimbări, deasa răsturnare a tuturor temeliilor statului”), exclamând dureros: „Dacă fiii tăi ar fi uniţi totdeauna, atunci şi pământul tău strămoşesc rămâne unul şi nedespărţit”.

Este o constatare tristă, din păcate actuală. Lipsa de unitate a românilor din Bulgaria şi Serbia este evidentă. Este evidentă, în primul rând, prin puzderia de asociaţii, organizaţii sau chiar partide, care în loc să-i unească, îi despart pe români. Principiul machiavelic Divide et impera nu şi-a pierdut actualitatea, fiind mai eficient ca oricând. Dacă cei peste 35.000 de români din Voivodina sînt recunoscuţi şi se bucură de drepturi (inclusiv financiare) din partea statului sârb, cei din Timoc nu numai că nu-s recunoscuţi, dar sînt blamaţi şi hărţuiţi administrativ. Cei din Bulgaria, aşijderea. Spunem, în glumă (o glumă amară, dar reală), că tocmai lipsa de unitate, dezbinarea, cearta şi acuzaţiile reciproce dovedesc că sînt români.

Motivul dezbinării, întreţinut cu viclenie de autorităţi, este legat de etnonimul român sau vlah (vlaşi). Strict legal putem acuza, mai întâi, autorităţile statale din Bulgaria şi Serbia, de faptul că o parte din etnicii români se declară public sau la recensăminte (cum e cazul celor din Timocul sârbesc) nu numai români, ci vlahi, valahi sau vlaşi? Are Adrian Păunescu o poezie, Capul de la Turda, al cărei mesaj poate fi aplicat şi românilor din jurul României.

Este un adevăr indiscutabil, dovedit ştiinţific nu numai de renumita şi recunoscuta şcoală lingvistică românească, dar şi de savanţi europeni de talia lui Gustav Weigand, că limba română are patru dialecte: daco-român, macedoromân sau aromân, meglenoromân şi istroromân, că dialectul daco-român are, la rândul său, mai multe graiuri (moldovenesc, muntenesc, maramureşean, oltenesc ş.a.). Atunci de unde limba moldovenească, limba aromână, limba valahă?!

Se ştie că I.V. Stalin, unul din marii criminali ai omenirii, a scris şi o carte de lingvistică, în care stabilea existenţa limbii moldoveneşti. Se pare că oamenii din anturajul marelui dictator de la Kremlin au confiscat teza de doctorat a prof. Gh. Ivănescu (devenit ulterior membru de onoare al Academiei Române) privitoare la bazele limbii române, au denaturat-o în sensul menţionării „limbii moldoveneşti”, lucrarea lui Gh. Ivănescu fiind interzisă publicării. (Informaţia o deţin de la istoricul Ion Donat). Efectul nociv al promulgării „limbii moldoveneşti” se vede şi astăzi.


Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*