Visul meu din vis

16.04.14 by

Visul meu din vis

După ce am privit, când undeva, departe, în sufletul meu, când într-un fel de hău, m-am întors în pat. Maria dormea nemişcată, în acelaşi fel, cu degetul în gură. La un moment dat, am vrut să-i fac o poză. M-am răzgândit. Mi-am amintit iarăşi de ziua anterioară. Un fel de transpiraţie rece a trecut, ca un val, peste mine. Am băgat capul sub aşternuturi şi, în cele din urmă, am adormit. Gândurile însă nu mi-au dat pace. Am visat că eram încă la închisoare, cândva, într-o noapte, în care îmi era rău. Dar, rău, rău! Ceva, în vis, îmi tăia respiraţia, mă înăbuşa într-un fel de facere şi nefacere, în care nu-mi găseam locul. Nu putem să strig, dar nici să tac. Mă zvârcoleam între mine şi mine şi mă striveam sub greutatea unui eu împovărat. ,,Ce-mi rămâne, totuşi, de făcut?’’ – m-am întrebat mâhnită. Ceva, parcă dintr-o altă lume, mi-a aprins, atunci, alături, o lumină. Timidă, am privit-o îndelung… Şi iar am privit-o… Apoi am vrut să o ating. Lumina m-a furat şi, undeva, în ea, un fel de licurici, o clipă, am clipit, apoi în ea, lumină, m-am trecut. Mi s-a părut că m-am trezit. Eram tot o apă, din visul meu din vis. Pijamaua îmi era udă. În încăpere, un fel de semiîntuneric. Razele lunii cădeau peste mine fie valuri, fie un ceva străveziu, pieziş. M-am dezbrăcat şi mi-am şters grumazul, sânii… Nu aveam nimic de schimb. Fără să mă mai tem de răul rău, m-am ascuns aşa, goală, sub aşternut, între puşcăriaşii lumii, aşteptând parcă un altfel de început, cu mine o alta: ,,femeia lumină, de începuturi’’. Am tresărit şi am deschis ochii. Soarele parcă poposise în vârful unui brad ce stătea, în mintea mea, atunci, un fel de suliţă înfiptă în cer. Am privit în jur. Camera era goală. M-am ridicat din pat şi iar am privit pe fereastră. Abia acum am recunoscut casele din centrul Olăneştiului. A deschis fereastra. Liniştea era tulburată doar de zgomotul apelor ce cădeau înspumate într-un fel de cascadă, la picioarele unui pod. Pe stradă, aproape nimeni. Doar în părculeţul de dincolo de râu, câţiva bărtrânei. Cleveteau în timp ce gustau, ritualic, din apa minerală. Am căutat cu privirea dincolo de ei. Pe o alee, ce şerpuia printre ierburile de pe marginea râului, Avi şi Maria. Mergeau unul în spatele altuia, venind parcă ,,de niciunde şi îndreptându-se spre nicăieri’’. De jur împrejur, sărăcie lucie. Criză şi iar criză! La vârf, tot felul de crizaţi. Jos, talpa. Aceiaşi vechi pălmaşi. Sacrificiu şi iar sacrificiu. Şi, totuşi, între nimic şi nimic, totul. Visul meu din vis.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*