VINERI, 27 APRILIE 2012, ORA 18:00 Festivalul Internaţional “Shakespeare” Spectacol de muzică – teatru – film, realizat în parteneriat cu Filarmonica “Oltenia” “Richard III – Seducţia puterii” (premieră mondială)

26.04.12 by

VINERI,  27  APRILIE  2012,  ORA  18:00    Festivalul Internaţional “Shakespeare”    Spectacol de muzică – teatru – film,   realizat în parteneriat cu Filarmonica “Oltenia”  “Richard III – Seducţia puterii”  (premieră mondială)

REGIA

BOGDAN-CRISTIAN  DRĂGAN

 

COMPOZITOR

TULLIO  ZANOVELLO

ELVEŢIA

 

Filmul îi are în distribuţie pe actorii

ILIE  GHEORGHE,  ANCA  DINU

 

Îşi dau concursul:

ORCHESTRA SIMFONICĂ  ŞI  CORALA  ACADEMICĂ

ALE  FILARMONICII  “OLTENIA”

 

DIRIJOR

CONSTANTIN  GRIGORE

 

SOLIŞTI

ANDREEA  MIREA,  DANA  STUPARU,  ELENA  ŞTEFI (soprane),  CRISTIAN  RADINA (tenor)

Maestru de cor: MANUELA  ENACHE

BOGDAN-CRISTIAN  DRĂGAN

 

“Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii.”

 

Născut la Bucureşti, în anul 1956, Bogdan-Cristian Drăgan a absolvit cursurile cu predare în limba engleză ale Liceului “C. A. Rosetti”, apoi – Academia de Studii Economice, Secţia Relaţii Economice Internaţionale (promoţia 1980), cu nota 10 la Lucrarea de Diplomă.

În 1993, a absolvit ca şef de promoţie, obţinând, de asemenea, nota 10 la Lucrarea de Diplomă, Academia de Teatru şi Film (Regie film şi tv) – Bucureşti, (clasa prof. Dan Piţa şi Valeriu Moisescu). În Franţa, a urmat studii postuniversitare – Scenaristică, în cadrul La Fémis (École Nationale Supérieure des Métiers de l’Image et du Son). Deţine titlul de Doctor în cinematografie şi media al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, cu o lucrare despre videoartă (2002). A fost şi cercetător ştiinţific principal la Institutul de Economie Naţională şi la Departamentul de Reformă al Guvernului României.

A publicat numeroase articole şi a colaborat cu reviste de specialitate. De asemenea, a realizat o emisiune pe teme economice la postul Prima TV, iar în prezent este realizator şi moderator al emisiunii „Art Magazin” la TVR Craiova.

Bogdan-Cristian Drăgan desfăşoară şi o importantă activitate didactică, în calitate de conf. univ. dr. la catedra de regie film şi tv a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti şi este profesor asociat la Departamentul de Teatru din Craiova, unde predă cursurile Arta actorului de film, Practica spectacolului teatral, Analiza textului dramatic.

A participat frecvent la conferinţe şi sesiuni de comunicări ştiinţifice – la Dessau, Cairo, Paris -, pe teme de film, teatru şi videoartă.

În prezent este regizor artistic la TVR Craiova şi TVR 3.

Filmografie selectivă: „Cortul” (lung metraj cu Victor Rebengiuc, Ilie Gheorghe, Anca Dinu, Claudiu Bleonţ, Cristian Iacob); peste 100 de scurt metraje şi filme pentru televiziune; realizator al emisiunilor „Necunoscuţii de lângă noi”, „Prichindeliada” „Cap de afiş”, difuzate de TVR 3; „Ema” (Marele Premiu – Costineşti), „Los olvidados” (Premiul Festivalului “Dakino”), „Poveste din cartierul de est” (Premiul al II-lea, Dresda), „Plecare în străinătate” (Premiul UCIN pentru cel mai bun film video al anului), „Cooking” (Premiul I – Festivalul de la Dessau), „Shakespeare in Life”, „Just Hamlet” şi „Anatomia sticlei” (prezentate la Festivalul “Shakespeare”), „Imagini” (film realizat pentru BBC), “O zi de şcoală” (Marele Premiu la Festivalul SIMFEST 2011).

Piese de teatru montate la Teatrul Naţional “Marin Sorescu”din Craiova: „Domnişoara Iulia” de August Strindberg, „Naşterea” de Constantin Voiculescu, „Ursul” şi „Cântecul lebedei” de A. P. Cehov, „Valsul hazardului” de Victor Haim.

Alte spectacole de teatru montate în România: „Bolnavul închipuit” de Molière, „Cântăreaţa cheală” de E. Ionesco, „Carantina” de Tullio Zanovello (spectacol distins cu Premiul Fundaţiei „Elvira Godeanu”), „Bietul John”, „Procesul Eminescu”, „Procesul Brâncuşi”, „Revolta de pe urmă a Evei Braun” de Bogdan-Cristian Drăgan, „Scrisori către bunul Dumnezeu” de I. D. Sîrbu, „Matca” de Marin Sorescu.

Spectacole montate în Serbia: „Relatare despre moartea mea” de Gabriel Chifu (Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic de la Vârşeţ), „Castelul orbilor” de Gellu Naum, prezentat la Centrul Cultural din Belgrad.

Bogdan-Cristian Drăgan este realizator al scenografiei pentru numeroase filme şi spectacole de teatru, precum şi creatorul unor afişe şi programe pentru film şi teatru.

De-a lungul carierei artistice, a participat la festivalurile internaţionale de la München, Cairo, Paris, Londra, Dresda, Dessau, Tel Aviv, Budapesta, Bremen, New York. Este autorul unei expoziţii de fotografie găzduită de Muzeul de Artă din Craiova; scenarist al serialului BBC “Piaţa rotundă” (Premiul al II-lea, New York).

 

TULLIO  ZANOVELLO

 

1962 – 1982: se naşte la Zürich/Elveţia, într-o familie de origine italiană; îşi petrece copilăria în oraşul natal, până la vârsta de cinci ani, absolvă liceul şi debutează ca pictor, compozitor şi scriitor;

1983 – 1991: studiază limbile italiană, germană, urmează cursuri de filologie comparată la Universitatea din Zürich; călătoreşte în China şi Orientul Mijlociu; din această perioadă datează primele studii artistice şi realizează primele acuarele; studiază şi locuieşte într-un azil de bolnavi mintal (Uchtenhagen-Projekt);

1989 – 1992: călătoreşte pentru prima dată în România, cu scopul de a scrie un articol despre distrugerea satelor sub regimul Ceauşescu; îşi finalizează studiile; susţine teza de doctorat despre Dante – „Divina Comedie“; apariţia primelor articole;

1993 – 2000: a doua călătorie în România: se stabileşte la Braşov pentru şase luni; scrie şi se dedică în continuare picturii; intră în contact cu artişti români şi îl cunoaşte pe regizorul de film Bogdan-Cristian Drăgan; scrie romanul „The Quaranteen“;

2001 – 2006:  cumpără un apartament şi îl transformă într-un larg studio; începe să creeze tripticele şi polipticele; participă la expoziţii personale şi de grup în diferite galerii şi studiouri de artă; realizează DVD-ul „In the Atelier of TZ“, alături de alte câteva apariţii media;

din 2007: caută un nou stil de exprimare artistică şi compune muzica pentru marile triptice; redefinirea viziunii creatoare în muzică şi literatură, domenii pe care le subordonează picturii; dezvoltă conceptul de „reconstructivism“, înţeles ca reasamblare a diverselor tipologii de manifestare a artei (art-tipurile), cărora doreşte să le confere o expresivitate estetică inedită, originală;

din 2011: construieşte un nou studio în comunitatea de ateliere artistice reunite sub titulatura „Gleis 70“, beneficiind de sprijinul fostului director al Casei Artei (Haus der Kunst) din München şi al Beyeler-Museum din Basel.

27 aprilie 2012: are loc premiera mondială a spectacolului „Richard III. – Seducţia puterii“, cu participarea Orchestrei simfonice şi Coralei Academice ale Filarmonicii „Oltenia“, pe baza filmului semnat de regizorul Bogdan-Cristian Drăgan.

 

Compunând muzica pentru „Richard III – Seducţia Puterii”

 

“În 1989 am venit în România pentru a scrie un articol despre distrugerea satelor sub conducerea lui Ceauşescu. Mi-a fost dat atunci să mă confrunt cu realitatea uneia dintre cele mai brutale dictaturi, nemaiîntâlnită până atunci de mine – călătorisem, totuşi, în mai multe ţări aflate sub regim dictatorial -. În acest context istoric şi simbolic, nu e de mirare că „Richard III“ ne aduce înapoi la tema noastră principală: dictatura.

Cum aş putea să transpun în muzică un personaj precum Richard III, care cucereşte inima îndureratei Lady Anna, propunându-i să-l nimicească ca urmare a faptului că îi ucisese soţul şi tatăl numai pentru că ar fi iubit-o atât de mult? Cum să descrii, să surprinzi personalitatea unei femei care se simte flatată de această „ofertă“ şi începe să-l „stimeze“ pe criminal chiar în faţa soţului ei mort? Ar putea fi un argument convingător dacă Lady Anna ar fi fost o Lady Macbeth – dar, cu siguranţă, nu este cazul. Shakespeare a dorit să redea imaginea unei doamne blânde şi blajine, departe de brutalitate şi egoism, însă eu nu am descoperit altceva decât o stupidă femeie narcisistă.

În consecinţă, m-am aplecat asupra Sonetelor pentru a relata povestea lui Richard III cu ajutorul unor cuvinte de rezonanţă arhaică, dar, totodată, încă şi mai subtile, intonate de un cor cum numai în piesele de teatru antic s-ar putea afla.

Am ales Sonetul 1 pentru scena cu mama lui Richard „Sonetul 3“ – pentru seducerea Ladyei Anna în faţa soţului ei (care fusese ucis mai înainte – episod redat de un pasaj pur instrumental), Sonetul 109 – pentru scena judecăţii de sine, după coşmar, precum şi fragmente din Sonetele 90, 49 şi 147 – pentru scena bătăliei finale.

Aşadar, Bogdan-Cristian Drăgan şi cu mine am realizat un fel de libret sau adaptare care să surprindă însăşi esenţa piesei: Richard III ipostaziat ca un cocoşat care niciodată nu a fost iubit, care doreşte să ajungă un rege mare şi îndrăgit şi care, de fapt, va cădea înfrânt de obsesia iubirii.

De altfel, am inserat o temă cu un caracter săltăreţ, precipitat, în ideea de a reflecta năzuinţa de mărire a lui Richard – ţintirea lui către putere sus, tot mai sus -, într-o neliniştitoare agitaţie, care, într-un final, îl va exaspera atât pe protagonist, cât şi pe celelalte personaje din jurul său.

Pentru mama sa absentă, cu totul detaşată sufleteşte, căreia nu i-a păsat de fiul ei paralizat, am creat o temă melancolică ce ne reaminteşte puţin de un vechi cântec popular englez. Acest leitmotiv cromatic se va întâlni deseori în desfăşurarea parcursului melodic, cu scopul de a confirma relaţia dezastruoasă dintre Richard şi mama lui care i-a desfigurat personalitatea şi a cărei influenţă nefastă îl va urmări pentru totdeauna (spre exemplu – să ne reamintim tenebroasa secvenţă în care Richard, în încercarea lui de a o seduce pe Lady Anna, întrevede în ea arhetipul mamei care-şi oglindeşte frumuseţea în copiii ei – moştenitorii lui!). Dar mai putem remarca aluzii cromatice încă mai puternice: în tema încoronării şi în căsătoria cu Lady Anna, ce capătă proporţiile patologice ale unui viol lasciv, violent şi, evident, în confruntarea dintre Richard III şi Richmond, unde motivul complexului matern reapare ca un strigăt de ură şi disperare. Când însă Richard este înfrânt, deja un nou dictator aşteaptă să-i urmeze la tron – iată de ce am reiterat vechiul motiv al încoronării, pe care l-am încastrat, circular, în trei momente sonore distincte.

Compozitorii adoră să scrie asemenea mici farse dramatice. Victimele lui Richard nu invocă victoria lui Richmond, aşa cum se derulează acţiunea în piesa lui Shakespeare, sufletele acestea destrămate nici nu cântă, nici nu vorbesc. Ele îşi rostesc protestul, îşi mărturisesc indignarea prin intermediul vocilor instrumentelor de percuţie, similar popoarelor din America Latină care participă la manifestaţii împotriva brutalităţii politicienilor făcând uz de fluierături, cratiţe şi oale – sugerând momente de mânie specifice teatrului japonez kabuki, în încercarea de a zădărnici seducţia histrionică a puterii.”

Tullio Zanovello

 

ILIE  GHEORGHE

 

Născut în anul 1940, în localitatea Giubega (judeţul Dolj), Ilie Gheorghe a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (promoţia 1967), la clasa prof. Dinu Negreanu. Din 1967 este angajat la Teatrul Naţional Craiova, iar din 1996 activează ca profesor la Departamentul de Teatru al Facultăţii de Litere – Universitatea din Craiova.

Roluri interpretate în spectacole de teatru:

Iamandy – “Iancu Jianu” de Octav Măgureanu, 1968 – 1969, regia Georgeta Tomescu; Britannus – “Cezar şi Cleopatra” de G. B. Shaw, 1968 – 1969, regia Georgeta Tomescu; Mişu Felecan – “Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, 1968 – 1969, regia Gh. Jora; Ducele Burgundiei – “Regele Lear” de William Shakespeare, 1968 – 1969, regia Gh. Jora; George Lefterescu – “Al patrulea anotimp” de H. Lovinescu, 1969 – 1970, regia Octavian Greavu; Secretarul imperial – “Viteazul” de Paul Anghel, 1969 – 1970, regia Valeriu Moisescu, Melynados – “Procesul Horia” de Al. Voitin, 1966 – 1967, regia Miron Niculescu; Don Juan – “Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, 1967 – 1968, regia Valentina Balogh; Braharu – “Opinia publică” de A. Baranga, 1967 – 1968, regia Călin Florian; Stolnicul Drăgan – “Apus de soare” de B. Ştefănescu-Delavrancea, 1967 – 1968, regia Gheorghe Jora; pantomimă în “Domnişoara Iulia” de A. Strindberg, 1967 – 1968 regia Cătălina Buzoianu (studentă); Landolfo – “Henric al IV-lea” de Luigi Pirandello, 1969 – 1970, regia Georgeta Tomescu; Guscia – “Torente” de Al. Stein, 1969 – 1970, regia Georgeta Tomescu; Ham – “Arca bunei speranţe” de I. D. Sîrbu, 1970 – 1971, regia Călin Florian; Graţian – “Othello” de William Shakespeare (reluare din 1964 – 1965), regia Călin Florian; Un soldat – “Un om=un om” de B. Brecht, 1970 -1971, regia Petre-Sava Băleanu; Iordache Olimpiotul – “Zodia Taurului” de Mihnea Gheorghiu, 1970 – 1971, regia Vlad Mugur; Teofil Hotăranu – “Camera de alături” de P. Everac, 1970 – 1971, 1969 – 1970, regia Georgeta Tomescu; Carapetrache – “Interesul general” de A. Baranga, 1971 – 1972, 1969 – 1970, regia Georgeta Tomescu; Liova Karţev – “Pagini despre dragoste” de Edward Radzinski, 1971 – 1972, regia Călin Florian; Pistol – “Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, 1971 – 1972, regia Gheorghe Jora; Kaliani – “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, 1972 – 1973, regia Gheorghe Jora; I. D. Borcea – “Ultima oră” de M. Sebastian, 1973 – 1974, regia Valentina Balogh; Pastorul Hale – “Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, 1973 – 1974, regia Dinu Costin-Azimioară, Tipătescu – “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, 1973 – 1974, regia Mircea Cornişteanu, “Un client” – Moartea guvernatorului de Leon Kruczovski, 1973-74, regia Riszard Sobolevski; Kocikariov – “Căsătoria” de N. V. Gogol, 1974 – 1975, regia Mircea Cornişteanu; Şbilţ – “Patima roşie” de Mihail Sorbul, 1974 – 1975, regia Georgeta Tomescu; Reporterul Italian – “Referendum popular” de Gianfranco Vené şi R. Palavicini, 1974 – 1975, regia Georgeta Tomescu; Tatăl – “Aceşti îngeri trişti” de D. R. Popescu, 1975 – 1976, regia Mircea Cornişteanu; Beaucy – “Capul” de Mihnea Gheorghiu, 1975 – 1976, regia Florica Mălureanu; Jamie Cregan – “Fire de poet” de E. O’Neil, regia Mircea Cornişteanu; Chiriac – “O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, 1975 – 1976, regia Mircea Cornişteanu; Ross – “Macbeth” de William Shakespeare, 1976 – 1977, regia Florica Mălureanu; Ducele de Alba – “Don Carlos” de Schiller, 1976 – 1977, regia Georgeta Tomescu; Pătru – “Radu, cronicar de ţară” de Al. Firescu, 1976 – 1977, regia Mircea Cornişteanu; N. Poenaru – “Patetica 77” de Mihnea Gheorghiu, 1976 – 1977, regia Georgeta Tomescu; Docentul – “Baia romană” de Stanislav Stratiev, 1976 – 1977, regia Mircea Cornişteanu; Caporalul I – “Maria şi copiii săi” de Osvaldo Dragun, 1977 – 1978, regia Georgeta Tomescu; Ion Mardare – “Ultima răpire” de Dan Stoica, 1977 – 1978, regia Valentina Balogh; Cazan – “Fulgerul negru” de N. F. Ionescu, 1977 – 1978, regia Georgeta Tomescu; Otto Weib – “Ecaterina Teodoroiu” de N. Tăutu, 1977 – 1078, regia Valentina Balogh; Tudor Cernat – “Clipa”, dramatizare de Virgil Stoenescu, după romanul omonim al lui Dinu Săraru, 1978 – 1979, regia Valentina Balogh; Spinare – “Doi pe cal, unul pe măgar” de Oldrich Danek, 1978 – 1979, regia Mircea Cornişteanu; Arthur Cristescu – “Seară de taină” de I. D. Sîrbu, 1978 – 1979, regia Dan Alecsandrescu; Papuc – “A treia ţeapă” de Marin Sorescu, 1979 – 1980, regia Mircea Cornişteanu; Ultimul îndrăgostit – “Viaţa unei femei” de A. Baranga, 1979 – 1980, regia Georgeta Tomescu; Artur – “Iluzia optică” de D. Solomon, 1979 -1980, regia Mircea Cornişteanu; Bubnov – “Azilul de noapte” de Maxim Gorki, 1979 – 1980, regia Dan Alecsandrescu; Al II-lea istoric – “Fiul soarelui – Burebista”, colaj de Al. Firescu, 1979 – 1980, regia Mircea Cornişteanu; Chestorul – “Moartea accidentală a unui rebel” de Dario Fo, 1980 – 1981, regia Valentina Balogh; Contele de Northumberland – “Richard al II-lea” de William Shakespeare, 1981 – 1982, regia Mircea Cornişteanu; Mincu – “Jolly-Joker” de Tudor Popescu, 1981 – 1982, regia Valentina Balogh; Caţavencu – “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, 1981 – 1982, regia Mircea Cornişteanu; Tudor Teodorescu – “Unchiul nostru din Jamaica” de Dan Tărchilă, 1981 – 1982, regia Constantin Dicu; Gică – “Reţeta fericirii” de Mircea Ştefănescu, 1982 – 1983, regia Valentina Balogh; Acuzatul – “Fotografii mărite” de Mihai Duţescu, 1982 – 1983, regia Valentina Balogh; Tănase Sotir – “Amedeu Stânjenel” de N. Vlădoianu şi V. Radu, 1982 – 1982, regia Valentina Balogh; Abatele Morosini – “Greul pământului” de V. Anania, 1983 – 1984, regia Cristian Hadjiculea; Iancu Pampon – “D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale, 1983 – 1984, regia Mircea Cornişteanu; Laurenţiu – “Un suflet romantic” de Tudor Popescu, 1983 – 1984, regia Mircea Cornişteanu; Hariton – “Paznicul de la depozitul de nisip” de D. R. Popescu, 1984 – 1985, regia Mihai Manolescu; Ştefan – “Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă” de Tudor Popescu, 1985 – 1986, regia Mircea Cornişteanu; Pamfil – “Preşul” de Ion Băieşu, 1985 – 1986, regia Mircea Cornişteanu; Alfred Doolittle – “Pygmalion” de G. B. Shaw, 1986 – 1987, regia Mihai Manolescu; Dr. Julien – “Floare de cactus” de Barillet şi Gerdy, 1986 – 1987, regia Mircea Cornişteanu; Stoian – “Puterea şi adevărul” de T. Popovici, 1986 – 1987, regia Mircea Cornişteanu; Papuc – “A treia ţeapă” de Marin Sorescu, 1987 – 1988, regia Mircea Cornişteanu; Sile – “Mobilă şi durere” de D. R. Popescu, 1987 – 1988, regia Cristian Hadjiculea; Caţavencu – “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, 1988 – 1989, regia Mircea Cornişteanu; Iros – “Piticul din grădina de vară” de D. R. Popescu, 1988 – 1989, regia Silviu Purcărete; Dom’Ubu – “Ubu rex cu scene din Macbeth”, după A. Jarry şi William Shakespeare, 1990 – 1991, regia Silviu Purcărete; Dmitri – “Fraţi întru Karamazov”, dramatizare după Dostoievski de Richard Crane, 1990 – 1991, regia F. Williams; Proprietarul – “Muzică de balet” de Felix Aderca, 1990 – 1991, regia Ioan Ieremia; Aaron – “Titus Andronicus” de William Shakespeare, 1991 – 1992, regia Silviu Purcărete; Theseu – “Phaedra”, după Euripide şi Seneca, 1992 – 1993, regia Silviu Purcărete; Napoleon – “Ferma animalelor”, muzical de Peter Hall, după romanul lui G. Orwell, 1993 – 1994, regia Cristian Hadjiculea; Iona – “Iona” de Marin Sorescu, 1994 – 1995, regia Ilie Gheorghe; Caliban – “Furtuna” de William Shakespeare, 1995, regia Silviu Purcărete – pe scena Teatrului din Nottingham (Anglia); Polonius – “Hamlet” de William Shakespeare, 1996 – 1997, regia Tompa Gabor; Pinenut – “Pinocchio la Veneţia” de E. Carey, 1996 – 1997, regia Robert Delamere; Agamemnon / Pylade / Apollon – “Orestia”, după Eschil, 1997 – 1998, regia Silviu Purcărete; Messer Galeotto – “Decameron 645”, după Boccaccio, 1997, regia Silviu Purcărete, la Teatrul “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea; Timon – “Timon din Atena” de William Shakespeare, 1998 -1999, regia Mihai Măniuţiu; Samsarul – “Careul” de C. Voiculescu, 1998 – 1999, regia Constantin Dicu; Pantalone de Bisognosi – “Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, 1998 – 1999, regia Vlad Mugur; Sgualda – “Carnavalul bârfelor”, după “Bârfele femeilor” de Carlo Goldoni, 2000 –  2001, regia Vlad Mugur; Marchizul de Sade – “de Sade”, 1999, regia Siviu Purcărete, pe scena Teatrului din Limoges (Franţa); Bertrand – “Vacanţă în Guadelupa” de P. Sauvil şi E. Assous, 2000 – 2001, regia Mircea Cornişteanu; Bătrânul Mahon – “Năzdrăvanul Occidentului” de J. M. Synge, 2000 – 2001, regia László Bocsárdi; Primarul – “Revizorul” de N. V. Gogol, 2001 – 2002, regia Claudiu Goga; Pampon – “D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale, 2001 – 2002, regia Mircea Cornişteanu; Inspectorul general – “Omul cu mârţoaga” de G. Ciprian, 2002 – 2003, regia Nicolae Scarlat (la o lună după premieră, îl înlocuieşte pe Vasile Cosma). Gremio – “Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare, 2002 – 2003, regia Mircea Cornişteanu, Ernesto Roma – “Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht, 2003 – 2004, regia Kincses Elemér; Domnul Michaud – “Thérèse Raquin” de Émile Zola, 2003 – 2004, regia Gisèle Sallin (Elveţia); recitalul “Oratorii pisicilor turbate”, după texte inedite de I. L. Caragiale, la Teatrul “Sică Alexandrescu” din Braşov, 2003 – 2004; sir Toby Belch – “Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului” de William Shakespeare, 2003 – 2004, regia Silviu Purcărete; Harpagon – “Avarul” de Molière , 2004 – 2005, regia Lászlo Bocsárdi; Faust – “Faust”, după J. W. Goethe, 2007, regia Silviu Purcărete, Hala Balanţa, Sibiu.

Activitate în cinematografie şi televiziune: “Soarele şi infinitul”, 1974, rolul Doctorul; “Moromeţii”, 1985, în regia lui Stere Gulea, rolul Dumitru lui Nae; “Aurul alb”, 1989, regia Mihai Dănescu, rolul Meşterul Vasile; “Ochii care nu se văd”, 1995, serial TV, rolul Pictorul; “Răzbunarea Robertei”, serial TV, rolul Senatorului; “Amantul marii doamne Dracula”, serial TV, rolul Popa Gârlici.

Roluri din repertoriul curent:

“O furtună” după William Shakespeare, regia Silviu Purcărete – rol Prospero; „Tartuffe“ de Molière – rol Orgon; ”Caligula” de Albert Camus – rol Cherea; ”Măsură pentru măsură” de William Shakespeare – rol Vicenţio; ”Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului” (“A XII-a noapte)” de William Shakespeare – rol Sir Toby Belch, unchiul Oliviei; “Oratorii pisicilor turbate” – regia, distribuţia; “Vreme trece, vreme vine…” – regia, distribuţia; „Scaunele“ de E. Ionesco – rol Bătrânul; “Balconul” – rol Ambasadorul Reginei; “Faust”, după J. W. Goethe – rolul titular.

Premii obţinute:          

1985 – Premiul I şi titlul de laureat la Festivalul Naţional de Teatru, pentru rolul Hariton din “Paznicul de la depozitul de nisip” de D. R. Popescu;

1986 – Premiul I la Gala dramaturgiei româneşti de la Timişoara, pentru rolul Hariton din “Paznicul de la depozitul de nisip” de D. R. Popescu;

1987 – Diploma ATM pentru rolul Stoian din “Puterea şi adevărul” de Titus Popovici;

1988 – Premiul Revistei “Ramuri” pentru creaţiile din ultimele stagiuni;

1989 – Premiul Revistei “Teatru” pentru rolul Sile Gurău din “Mobilă şi durere” de Teodor Mazilu;

1991 – Premiul Revistei “Scorpion”, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Bucureşti, pentru rolul Sorescu din “Vărul Shakespeare” de M. Sorescu;

1992 – Premiul Revistei “Academia Caţavencu” pentru Gradul de periculozitate al prestării artistice în rolul Aaron din Titus Andronicus de William Shakespeare, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru “I. L. Caragiale”, Bucureşti, ediţia a III-a;

1993 – “Premiul pentru prezenţa cea mai spirituală”, oferit de Ziarul “Libertatea”, pentru rolul Galeotto din “Decameron 645”, montat la Teatrul “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea – în cadrul Festivalului Naţional de Teatru “I. L. Caragiale”, ediţia a IV-a;

1995 – Premiul criticii: cel mai bun actor al anului 1994, pentru rolul Iona din “Iona” de M. Sorescu (din partea AICT);

1996 – nominalizare pentru titlul “Omul anului 1996” de către American Biographical Institute; 

1998 – Diplomă pentru rolul Caţavencu din “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, în cadrul ediţiei jubiliare (a XX-a) a Zilelor Caragiale, Craiova;

1998 – Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Teatru de la Piatra Neamţ, ediţia a XIV-a, pentru rolul Galeotto din “Decameron 645”;

1998 – Premiul Naţional “Marin Sorescu”, acordat de Academia Română şi Teatrul Naţional Craiova pentru prezentarea, în 1997, a spectacolului “Iona” la Festivalul Convenţiei Teatrale Europene de la Stockholm şi pentru contribuţia excepţională, adusă pe parcursul a 20 de ani de activitate artistică, la cunoaşterea şi propagarea dramaturgiei soresciene în ţară şi în străinătate;

1998 – Diploma Inspectoratului pentru Cultură Dolj, atribuită personalităţilor craiovene;

21 martie 2004 – Titlul de Societar de onoare al Teatrului Naţional Craiova;

octombrie 2004 – Premiul “Omnia” al Revistei “Mozaicul”, pentru întreaga activitate;

noiembrie 2004 – Premiul “Amza Pellea” al Revistei “Lamura”;

1 decembrie 2004 – Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria D – “Arta spectacolului”, acordat de Preşedintele României, Ion Iliescu;

Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol principal: Harpagon, “Avarul” de Molière, regia, Bocsardi Laszlo;

24 noiembrie 2010 – Marele Premiu şi Premiul pentru cel mai bun actor (“Scaunele” de E. Ionesco, rolul Bătrânul, la Festivalul Internaţional al Spectacolelor de Studio, ediţia a XIV-a, Piteşti);

2011 – Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

 

ANCA  DINU

 

Născută în anul 1969, Anca Dinu a absolvit la Bucureşti cursurile Academiei de Teatru şi Film (promoţia 1992), la clasa prof. Olga Tudorache, Adrian Pintea, Marcel Iureş, Radu Duda.

Pe scena Teatrului Naţional din Craiova s-a remarcat în spectacole, precum: „Slugă la doi stăpâni”, „Aşa este (dacă vi se pare)”, „Phaedra”, „Domnişoara Iulia”, „Valsul hazardului”, „Avarul”. De asemenea, a făcut parte din distribuţia filmului „Cortul” (rolul Maria) – 1999; între anii 2003 – 2007, a fost moderator al emisiunilor „Ceasul deşteptător” şi „Prichindeliada” (TVR);

Din toamna anului 1992, a devenit membră a trupei de actori – Teatrul Naţional Craiova, în perioada 2000 – 2002 a deţinut statutul de colaborator, pentru ca apoi să fie reangajată la prestigioasa instituţie de teatru.

Roluri interpretate pe scena Teatrului Naţional din Craiova:

Mitzi / Ana – „…escu” de Tudor Muşatescu, 1992 – 1993, regia Daniela Peleanu; Nancy / Sharon – „Mai încearcă o dată, Sam” de Woody Allan, 1992 – 1993, regia Ilir Bokshi (Albania); Doica – „Phaedra”, adaptare după Euripide şi Seneca de Silviu Purcărete, 1992 – 1993, regia Silviu Purcărete, O găină / O oaie – „Ferma animalelor”, muzical de Peter Hall, după romanul omonim al lui G. Orwell, 1993 – 1994, regia Cristian Hadjiculea; Poliţista stagiară – „O masă pe cinste” de George Astaloş, 1994 – 1995, regia Ioan Ieremia; Christine – „Domnişoara Iulia” de A. Strindberg, 1994 – 1995, regia Bogdan-Cristian Drăgan; Domnişoara Hervé – „Improvizaţia de la Versailles”, după Molière, 1994 – 1995, regia Daniela Peleanu; Clarice – „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, 1998 – 1999, regia Vlad Mugur; Dina – „Aşa este (dacă vi se pare)” de Luigi Pirandello, 1999 – 2000, regia Vlad Mugur; Elena Ivanovna Popova – „Ursul” de A. P. Cehov, 1999 – 2000, regia Bogdan-Cristian Drăgan; Verrette des Neiges – „Cumetrele” de Michel Tremblay (din stagiunea 2000 – 2001, regia Petre Bokor, o înlocuieşte pe Geni Macsim); Slujnica – „Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare, regia Mircea Cornişteanu; Betty Dullfeet – „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht, 2003 – 2004, regia Kincses Elemér; Ana – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, 2003 – 2004, regia Claudiu Goga; Femeia – „Valsul hazardului” de Victor Haïm, 2003 – 2004, regia Bogdan-Cristian Drăgan; Marianne – „Avarul” de Molière, 2004 – 2005, regia Lászlo Bocsárdi; Duniaşa – „Livada de vişini” de A. P. Cehov, 2005 – 2006, regia Alexa Visarion (dublura-Corina Druc); Nevasta mecanicului – „Cânta Maică-mea în Far” de Gilles Granouillet, regia Alexandru Boureanu; Călugăriţă – „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, 2007 – 2008, regia Silviu Purcărete.

 

CONSTANTIN  GRIGORE

 

În perioada studiilor urmate în ţară, apoi în Polonia, la Academia de Muzică „Karol Lipinski”, Constantin Grigore a beneficiat de îndrumarea unor maeştri recunoscuţi ai dirijatului: Horia Andreescu, Petru Andriesei, Ilarion Ionescu-Galaţi sau dirijorul polonez Marek Pijarowski. A participat la diverse masterclass-uri, precum “International Masterclass for Orchestral Conducting and Phenomenology of Music” (Craiova, 2012 – prof. Konrad von Abel), „Wiener Meisterkurse” (Viena, 2008 – prof. Salvador Mas Conde) sau „The Roads of Romanticism” (Varşovia, 2006).

Constantin Grigore se perfecţionează printr-un stagiu de asistenţă la Rundfunk-Sinfonieorchester – Berlin (2011) sub îndrumarea maestrului Marek Janowski, iar în prezent este dirijor în rezidenţă la Bayerischer Rundfunk şiMünchner Philharmoniker, în paralel participând şi la cursurile de fenomenologie susţinute de Konrad von Abel.

A susţinut concerte atât la pupitrul orchestrelor studenţeşti ale Universităţii Naţionale de Muzică şi al Orchestrei Liceului de Muzică “George Enescu”, cât şi al formaţiilor muzicale mari, atât din ţară (Orchestra de Camera Radio Bucureşti, Filarmonica “Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea, Filarmonica “Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica de Stat – Piteşti, Filarmonica “Oltenia” Craiova, Filarmonica de Stat Sibiu, Orchestra Teatrului Muzical “Nae Leonard” Galaţi, Orchestra Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian” Bucureşti), cât şi de peste hotare (Polonia – Orchestra de Cameră „R-20” dinWrocław, Filarmonica din Kielce ori Orchestra Naţională de Cameră a Republicii Moldova). În 2009, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, s-a aflat la pupitrul Bucharest Symphonic Pops, în concertul extraordinar susţinut de Al Bano şi Montserrat Caballe, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti. De asemenea, este unul din membrii fondatori ai Orchestrei de Cameră “Camerata Regală”, iar din 2010 primeşte şi îndrumarea maestrului Jin Wang, alături de care a dirijat un concert la pupitrul “Cameratei Regale”.

A colaborat cu solişti de renume ai scenei muzicale, precum Florin Croitoru, Nicolae Licareţ, Teodor Ilincai, Cristian Mogoşan, Irina Iordăchescu, Cristina Anghelescu, Ioana-Cristina Goicea, Raluca Ouatu, Tina Munteanu, Laura Nicorescu, Horea Haplea, Ingmar Anthony Lazar, Cristian Sandrin, Ioana Ilie, Anna Mirescu, Natalia Konik, Wictor Kociuban, Piotr Banasic.

Constantin Grigore a primit numeroase premii şi distincţii – ca şef de promoţie al Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti a primit Premiul Fundaţiei „Fraţii Bucovineni” (2006), Premiul I la Concursul de Interpretare „Garabet Avachian”, semifinalist la Concursul de Dirijat “Jeunesses Musicales” Bucureşti”, ediţia 2010, precum şi diverse diplome acordate de Guvernul României pentru colaborarea şi coordonarea a numeroase proiecte culturale. A colaborat cu instituţii de prestigiu, ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, Artexim sau Institutul Cultural Român – Varşovia.

Constantin Grigore a desluşit tainele tehnicii dirijorale în genuri variate, de la concert instrumental până la operă, simfonic şi vocal simfonic, repertoriul său foarte divers cuprinzând lucrări de Bach, Vivaldi, Mozart, Beethoven, Schubert, Liszt, Chopin, Brahms, Sibelius, Ceaikovski, Strauss, De Falla, Sarasate, Turina, Bizet, Enescu, Szymanowski, Dediu etc.

 

* Următorul concert al Filarmonicii “Oltenia” va avea loc

VINERI,  4  MAI,  ORA  19:00

Concert Wolfgang Amadeus Mozart

Îşi dă concursul:

ORCHESTRA  SIMFONICĂ  A  FILARMONICII  “OLTENIA”

DIRIJOR: MIHAIL  ŞTEFĂNESCU

http://filarmonica-valcea.ro/despre-noi/dirijorul-mihail-stefanescu/

SOLISTĂ: MARIA  SOLOZOBOVA  (FEDERAŢIA  RUSĂ) – vioară

http://www.mariasolozobova.ch/

În program:

Uvertura operei „Nunta lui Figaro”, K. 492

Concertul nr. 5 în La major pentru vioară şi orchestră, K. 219

Simfonia nr. 40 în Sol minor, K. 550

* Preţul biletului: 15 lei; 8 lei (elevi, studenţi, pensionari);

concert inclus în abonament

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*