VINERI, 17 FEBRUARIE 2017, ORA 19:00 Concert simfonic susținut de ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII “OLTENIA”

16.02.17 by

VINERI,  17  FEBRUARIE  2017,  ORA  19:00  Concert simfonic susținut de ORCHESTRA  SIMFONICĂ   A FILARMONICII  “OLTENIA”

DIRIJOR
LUBNAN BAALBAKI
LIBAN

SOLIST
REMUS AZOIȚEI
vioară

În program:
Ludwig van Beethoven:
Simfonia nr. 7 în La major, op. 92

Piotr Ilici Ceaikovski:
Concertul în Re major pentru vioară și orchestră, op. 35

Dirijorul LUBNAN BAALBAKI

Născut la Beirut (Liban) în 1981, într-o familie de artişti, Lubnan Baalbaki a început să studieze vioara şi lăuta la Conservatorul Naţional de Muzică din Beirut, continuând apoi studiile teoretice (muzicologie) la Université Saint-Esprit din Kaslik (Liban).
Licenţiat în dirijat orchestră în anul 2009 la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea maestrului Petre Sbârcea, Lubnan Baalbaki a obţinut diploma de master la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, la clasa lui Horia Andreescu. În cadrul aceleiaşi instituţii a urmat studii doctorale, avându-l coordonator pe prof. univ. dr. Dan Dediu. Teza sa de doctorat aprofundează tema “Psihologia relaţiei dirijor – orchestră”.
A participat la cursuri de măiestrie susţinute de dirijori de renume mondial, cum ar fi Colin Metters, Christian Badea, Petre Sbârcea, Konrad von Abel.
Lubnan Baalbaki s-a făcut remarcat în ţara natală odată cu înfiinţarea ansamblului de muzică tradiţională „Sharq” în 2000. Alături de acesta, dar şi ca membru în diferite alte formaţii instrumentale şi corale, a susţinut numeroase concerte de muzică arabă clasică în Liban, Siria, Kuweit, Japonia, Franţa, Qatar, Egipt, Dubai, Abu Dhabi, Bahrain, Italia şi Spania.
În România, a colaborat ca dirijor cu Orchestra Națională Radio și Orchestra de Cameră Radio - București, Orchestra Filarmonicii „Transilvania” – Cluj-Napoca, Orchestra Filarmonicii Sibiu, Orchestra Filarmonicii „Oltenia” – Craiova, Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” – Bacău, Orchestra Filarmonicii Arad, Orchestra Filarmonicii „Paul Constantinescu” – Ploieşti şi Orchestra Operei Naţionale Române – Timişoara, abordând atât repertoriul clasic european, cât şi compoziţii contemporane orientale.
În 2013, Lubnan Baalbaki a devenit dirijor permanent al Orchestrei Simfonice Naţionale a Libanului, poziţie pe care o deţine şi în prezent.

Violonistul REMUS AZOIȚEI

Numit de către revista britanică ”The Strad” ”un virtuoz incurabil cu suflet şi tehnică fabuloasă”, violonistul Remus Azoiţei a debutat la vârsta de opt ani cu orchestra simfonică din oraşul său natal, Galaţi. După ce, în 1995, a absolvit Conservatorul din Bucureşti la clasa lui Daniel Podlovski, Remus Azoiţei a obţinut o bursă de studii la renumita ”Juilliard” School din New York, unde a avut șansa de a studia cu Dorothy Delay şi Itzhak Perlman, la finalul pregătirii sale obţinând titlul de Master of Music. De-a lungul timpului, artistul a beneficiat şi de îndrumarea unor personalităţi violonistice marcante, precum Bujor Prelipcean, Mihai Constantinescu, Zakhar Bron sau Ivry Gitlis.
Remus Azoiţei a concertat în săli prestigioase, cum ar fi Carnegie Hall in New York, Concertgebouw Amsterdam, Salle Cortot Paris, Konzerthaus Berlin, St-Martin-in-the-Fields şi Wigmore Hall în Londra, Teatro ”La Fenice” Veneţia, Auditorio Nacional Madrid sau Konzerthaus Viena, apărând de asemeni în festivalurile muzicale de la Tokyo, Cambridge, Londra, Berlin, Heidelberg şi Santander, între altele. A colaborat cu artişti renumiţi, printre care se numără Lawrence Foster, David Geringas, Gérard Caussé, Michael Sanderling, Adrian Brendel, sau Cvartetul de coarde ”Voces”.
Remus Azoiţei a concertat ca solist cu ansambluri de prestigiu, precum Berlin Kammer Orchestre la Berlin, Orchestre Nationale de Belgique la Bruxelles, sau Orchestre Philarmonique de Radio France la Bucureşti, în cadrul Festivalului Internațional ”George Enescu”, între multe altele. Pe lângă acestea, el a susţinut un mare număr de concerte camerale în lume, printre care şi un turneu de 15 concerte în Europa, Washington DC şi New York, alături de pianistul Eduard Stan, în 2009. În acest turneu, realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, Remus Azoiței a prezentat lucrări de Brahms şi Enescu pentru vioară si pian, bucurându-se de un răsunet puternic în presa internaţională. După debutul său în capitala americană, ziarul ”Washington Post” nota: ”Azoiţei cântă cu sensibilitate melodică fluentă şi tehnică strălucitoare.”
Laureat al concursurilor internaţionale de la Bucureşti, Milano, Weimar, Tokyo şi Auckland, Remus Azoiţei a înregistrat în 2001 Concertul pentru vioară de Ceaikovski alături de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta lui Horia Andreescu, înregistrare inclusă în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române. În 2005, a interpretat Dublul concert de Bach alături de violonistul Nigel Kennedy, în cadrul Festivalului Internaţional ”George Enescu”, concert preluat de către 19 posturi de radio si televiziune din Europa, incluzând BBC, Arte şi Mezzo. Cu ocazia debutului său la celebra Wigmore Hall din Londra, ziarul ”Sunday Express” menționa: ”a cântat un concert de neuitat în faţa unei săli Wigmore arhipline şi a ridicat publicul în picioare. Iată un muzician excepţional.”
În 2005, a fost decorat de către Președintele României cu titlul de Ofiţer al Ordinului ”Meritul Cultural”. Remus Azoitei a înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu alături de pianistul Eduard Stan. Realizată în 2 CD-uri de casa de discuri ”Hänssler” din Germania, această integrală s-a bucurat de cele mai entuziaste cronici în publicaţiile de specialitate de pe mapamond. Comentând pe marginea acestei realizari, revista britanică ”The Strad” sublinia: ”Azoiţei are toate atuurile: sensibilitate marcantă, dulceaţă a sunetului (dar nu dulceag) şi o paletă coloristică şi dinamică imensă”. Totodată, publicaţia ”Gramophone” descria ”Stilul rafinat și vibrant al lui Remus Azoiţei… un interpret distins care combină temperament, măiestrie şi eleganţă a execuţiei într-un mod foarte special.” Pentru această înregistrare, artistul a cântat pe celebra vioară Stradivarius ”Maurin” din 1718, cedată lui pentru acest proiect de către Academia Regală de Muzică din Londra.
În 2001, Remus Azoiţei a fost numit profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie a Academiei. În 2007, a pus bazele Societăţii ”Enescu” din Londra, fiind unul din membrii fondatori precum şi directorul său artistic, poziţie pe care o deține în continuare.
Remus Azoiţei cântă la o vioară Niccolo Gagliano din anul 1753, aparţinând colecţiei Academiei Regale de Muzică din Londra.

Compozitorul LUDWIG VAN BEETHOVEN
(1770 – 1827)

Concepută în anul 1809, Simfonia a VII-a în La major, op. 92 a fost definitivată trei ani mai târziu, în celebra vară petrecută la Teplitz, unde Beethoven l-a cunoscut pe Goethe. Ecoul dramatismului simfoniilor anterioare (a III-a şi a V-a) se stinge, lăsând să se întrevadă într-o limpezime de cristal frumuseţea şi nobleţea atitudinii clasicizante.
Dimensiunile monumentale sunt reduse într-o anumită măsură, se impun traseele clare ce generează simetria întregului şi armonia detaliului. Regândite apar scriitura orchestrală, dozajul sonor şi regia timbrală, supuse unui proces transformator ce vizează transfigurarea poetică a trăirii. Stilul clasicizant renaşte, precumpănind înţelepciunea şi maturitatea artistică în detrimentul elementelor contrastant – subiective specifice curentului romantic.

Compozitorul PIOTR ILICI CEAIKOVSKI
(1840 – 1893)

Compus în anul 1878, la Clarens, în Elveţia, Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op. 35 s-a impus în repertoriul general datorită valorii sale incontestabile, determinată de măiestria artistică a construcţiei, bogăţia melodică, factura instrumental-solistică şi expresia elevată. Fără îndoială, putem aşeza alături de lucrările de vârf (de factură concertantă) ale lui Beethoven, Mendelssohn-Bartholdy, Brahms. Cunoscutul violonist rus Leopold Auer, căruia Ceaikovski i-a dedicat iniţial lucrarea, a fost pus la grea încercare prim problemele tehnice impuse de partitura concertului, care i se păreau de nesurmontat. Aşadar, unui alt virtuoz rus, Adolf Brodski, i-a revenit sarcina de a-l cânta în primă audiţie la Viena, în anul 1881, sub bagheta dirijorului Hans Richter. Din acea vreme datează marea popularitate a acestei lucrări, care conţine cele mai reprezentative trăsături ale muzicii ceaikovskiene: lirism, debordantă inventivitate melodică şi o inspirată valorificare a elementelor muzicii populare. Totodată, compozitorul explorează cu reală eficienţă sonoritatea specifică a instrumentului solist în toate registrele şi oferă interpretului spaţii însemnate de a-şi demonstra virtuţile tehnice şi talentul, în cadrul nenumăratelor intervenţii de virtuozitate “afişată”.
După o scurtă introducere ce precede prima parte (Allegro moderato) şi după o mai scurtă cadenţă “figurativă” a viorii soliste, tot ea ne înfăţişează partea lentă. Urmează un dialog între vioară şi orchestră şi, apoi, tema a doua, în tonalitate minoră, la fel de melodioasă ca şi prima. În continuare, asistăm la o “încleştare” dramatică între instrumentul solist şi ansamblu. Fragmentul următor impresionează prin performanţă tehnică (duble corzi). În secţiunea dezvoltării, care debutează cu un tutti răscolitor, compozitorul apelează din nou la potenţialul virtuozic al interpretului (prima temă este supusă unor prelucrări de tip variaţional).
Partea a doua (Andante), intitulată Canzonetta, este mult mai melodioasă şi lirică decât Allegro-ul. Melodia intimă (cu irizări de cântec italian) creează cadrul optim pentru ca solistul să-şi etaleze frumuseţile tonului viorii sale.
Abia partea a treia (Allegro vivacissimo), unde virtuozitatea interpretării este dusă la extrem, creează un puternic contrast faţă de cele două părţi anterioare, prin tempo-ul electrizant şi melodia incisivă. Temele originale ale acestui Final, prelucrate în formă de sonată, se “exteriorizează” prin coloristica sonoră şi alura temperamentală tipic rusească.
* În anul 2009, Concertul pentru vioară de P. I. Ceaikovski a fost ales să ilustreze, ca leitmotiv, coloana sonoră a celebrului film “Le concert” (în regia lui Radu Mihăileanu).
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*