Victorie sau tragedie?

17.04.15 by

Victorie  sau tragedie?

Motto: De mii de ani tot spui şi spui
Că vreai tu, Lume, numai pace,
Dar pace-n lume nu-i şi nu-i,
Să lupţi cu sine ce te face?
(Amit Moldovenescu)

Multă zarvă s-a stîrnit în ultimii ani în Basarabia în legătură cu ziua de 9 mai. Unii insistă să fie numită în continuare Ziua Victoriei, alţii neagă acest fapt.
În al doilea război mondial din secolul al XX-lea s-au confruntat două regimuri odioase: regimul totalitar comunist şi regimul naţist. Buneii şi părinţii noştri au fost încadraţi în această zguduitoare bătălie sângeroasă, nu din voia lor, luptînd şi pe un front şi pe celălalt. Repet, nu din voia lor. Şi acuma ce să facem noi, urmaşii lor, să ne batem şi noi între noi ? Nu! Consider că noi trebuie să scoatem anumite învăţăminte din aceste lecţii ale istoriei.
Omul a devenit stăpînul plenipotenţiar al Pămîntului cu toate resursele necesare pentru viaţă pe care oamenii le folosesc şi le exploatează nemilos şi cu multă risipă. La baza puterii stă averea materială şi spiritual-morală. Deaceea lupta dinre cei bogaţi şi cei sărăciţi este permanentă, fiindcă la baza oricărei puteri stau interesele de a domina, a stăpîni prin orice mijloace masele producătoare de bunuri. Lupta pentru a guverna societatea se dă mereu între două interese: cei bogaţi, care pregătesc şi dezlănţuie războaiele cu interesul de aşi mări şi aşi ăpăra bogăţiile, şi cei sărăciţi de ei care vor dreptate. Ca rezultat al acestei veşnice lupte se chimbă orînduirile sociale, doctrinele, ideologiile, dar esenţa rămîne aceiaşi. După cum menţiona marele Eminescu în Glossă: …alte măşti, aceiaşi piesă,/ alte guri, aceiaşi gamă…/ …şi de mii de ani încoace/ lumea-i veselă şi-i tristă/.
De la monarhii şi puteri totalitariste am ajuns la democraţie, în realitate am ajuns la partocraţie. Lupta pentru dominare a intereselor proprii continuă şi toţi se înarmează sau caută scut sub auspiciul celor puternici. Astfel mai continuie soluţionarea conflictelor de interese cu ajutorul forţei militare. Nu-i departe timpul cînd oamenii vor înţelege că războaele nu se încep atunci cînd o armată (un stat) năvăleşte asupra altui stat. Războaiele se încep în forfoteala vieţii paşnice cînd oamenii prin munca lor de zi la zi îşi clădesc fundamentul ideologic şi cultural al puterii lor. Oamenii, şi cei tari şi mari, şi cei pe care îi guverneză, vor înţelege că orice război, fie drept sau nedrept, adică de cotropire sau apărare, este cea mai mare crimă contra vieţii pe pămînt, care aparţine nu numai oamenilor. În orice război nu pot fi învingatori şi învinşi, ci numai criminali de război şi victimile războaelor. Consider că nu trebuie sărbătorite victoriile în războaie, deoarece toate părţile implicate în războaie au numai pierderi şi suferinţe. Ziua încetării oricărui război nici într-un caz nu poate fi considerată drept ziua victoriei. Ea necesită să fie considerată doar ziua Memoriei victimelor de război. Cînd privesc triumfătoarele parade militare în mai multe ţări ale lumii, mă întreb: cît timp îi mai trebuie omenirii ca să se deştepte, ca să înţeleagă şi să respecte cele mai elementare legi ale existenţei umanităţii? Omul contemporan nu mai poate fi considerat „sclavul docil al puterii”. Societatea contemporană nu mai este „turmă.” Lumea s-a săturat să suporte consecinţele guvernărilor odioase. Puterea este strîns legată de lupta pentru dreptate. Este ştiut faptul că puterea fără dreptate se transformă în tiranie, iar dreptatea fără putere este o dorinţă. Reiese că averea şi dreptatea sunt acele două forţe care provoacă lupta oamenilor între dânşii: lupta pentru avere şi lupta pentru dreptate. Creşterea gradului de nesiguranţă resimţită de oameni cu privire la propria lor existenţă din motivul lăcomiei şi a înarmărilor permanente, care poate provoca un colaps mondial. este caracteristica zilelor noastre.
Pentru a suprima neînţelegerile, dezordinea, sărăcia sau neputinţa, trebuie înlăturată chiar cauza lor şi această cauză rezidă tocmai în felul în care gîndim şi trăim fiecare din noi.
E timpul să ne învăţăm a gîndi ! A judeca ne este dat de la Natură, de la Dumnezeu. A gîndi trebuie să ne învăţăm singuri.
Oamenii înşişi vor găsi pârghiile de control şi supraveghere a activităţii guvernelor, guvernanţilor de orice nivel, cărora le încredinţează prin vot soarta lor. Sper cu timpul că în orice ţară se vor constitui Tribunale ale Poporului. Cei cu interese odioase, meschine atunci nu vor mai avea acces la putere când se va constitui Tribunalul poporului, care va monitoriza activităţile puterilor în stat şi în faţa căruia orice guvernare îşi va da darea de seamă şi va purta răspunderea materială, morală, socială sau penală pentru actul guvernării ţării. Aşa dar, să transformăm Ziua Victoriei în Ziua comemorării victimelor de război. Trăiască Pacea şi Înţelepciunea !

Chişinău, 2015
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*