VETERANII

20.11.15 by

Şi ei au fost cândva copii,
Născuţi nu pentru-a fi război,
Iar tu, române, ai să ştii
Că mai avem destui eroi.

E rău să prinzi două războaie,
Strămoşi eroi avem în poze,
Sau pe-o îngălbenită foaie,
Strivind petale mici de roze.

Şi ochii ni se umezesc
De amintiri de la părinţi,
Ne-au învăţat şi îi iubesc,
Că veteranii sunt cuminţi.

Şi îi păstrăm nemuritori
În inimi sau pe lângă noi,
Cu ei mai are ziua zori,
Numele lor nu-i şters de ploi.

Îi întâlnim mai la tot pasul
Cu mersul lor deloc grăbit,
Putem să le-auzim şi glasul,
Că mai au multe de vorbit.

Ei sunt iubiţi ca nişte zei,
Cândva cu piepturi la hotare,
Şi azi răsună “Pui de lei”,
Când se trăieşte sau se moare.

În urma lor nu-s doar morminte,
E ţara ce-a rămas sub soare
Şi mulţumirea din cuvinte
Rostită este cu ardoare.

Păstrăm de-a pururi, peste veacuri
Izbânzile, de drag de ţară
Iubirea nu mai are leacuri
Între hotare sau afară.

Drag veteran, oriunde eşti
Cu nimeni tu nu te asemeni,
Nepoţii încă ţi-i mai creşti,
Culegem încă ce tu semeni.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*