VETERANII

02.05.17 by

VETERANII

Şi ei au fost cândva copii,
Născuţi nu pentru-a fi război,
Române, tu trebui` să ştii
Că mai avem destui eroi!

Şi ochii ni se umezesc
De amintiri de la părinţi,
Ne-au învăţat şi îi iubesc,
Că veteranii sunt cuminţi!

Şi îi păstrăm nemuritori
În inimi sau pe lângă noi,
Cu ei mai are ziua zori,
Şters nu e numele de ploi.

Îi întâlnim purtându-şi pasul,
Cu mersul lor deloc grăbit,
Putem să le-auzim şi glasul
Că mai au multe de vorbit.

Ei sunt iubiţi ca nişte zei,
Cândva cu piepturi la hotare,
Şi azi răsună “Pui de lei”,
Când se trăieşte sau se moare.

În urma lor nu-s doar morminte,
E Ţara ce-a rămas sub soare
Şi mulţumirea din cuvinte
Rostită este cu ardoare.

Păstrăm de-a pururi peste veacuri
Izbânzile, de drag de Ţară
Iubirea nu mai are leacuri
Între hotare sau afară.

Drag veteran, oriunde eşti,
Tu n-ai cu cine să te-asemeni,
Şi strănepoţi încă mai creşti,
Încă culegem ce tu semeni!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*