Ursulețul de pluș, povestiri pentru copii

15.02.17 by

Daniela Tiger, pseudonimul literar al Danielei-Doina Pîrvulescu-Bușcu este o scriitoare ce și-a manifestat talentul atât în domeniul poeziei, cât și în domeniul prozei. În ceea ce privește lirica, Daniela Tiger are deja o experiență frumoasă, publicând cinci volume de versuri care au avut impact asupra cititorilor. Pe tărâmul prozei, autoarea debutează cu volumul de povestiri intitulat Ursulețul de pluș, o carte destinată copiilor. Acest compartiment al literaturii pentru copii nu este un segment exploatat de scriitorii români contemporani din variate motive, dar autoarea are îndrăzneala să scrie povești pentru cei mici, și fără nici un fel de subiectivism, îmi permit să afirm că dovedește un real talent.
Literatura română pentru copii a suferit după anii ’90 de lipsa creațiilor, explicația fiind de natură extrinsecă, deoarece dispariția marilor edituri care se ocupau de tipărirea cărților pentru copii a dus implicit, la împuținarea creațiilor în acest sector al literaturii. Bineînțeles că această motivație nu este suficientă, ci poate fi extinsă și la nivel motivațional, fiindcă literatura adresată copiilor nu poate dispune de un sistem coerent al marketing-ului publicitar ca în cazul prozei sau poeziei destinate publicului matur.
O societate, un popor are nevoie de literatură pentru copii, fiindcă educația culturală se face de la vârste fragede, iar literatura pentru copii este reperul care imprimă comportamentului uman, o dezvoltare imaginativă și afectivă armonioasă. Mai mult de atât, literatura pentru copii trebuie să corespundă valorilor spirituale ale poporului, astfel că literatura română are nevoie de acest gen de creații, corelate spiritualității autohtone. Ei bine, referindu-mă la această direcție, Daniela Tiger scrie o literatură pentru copii de calitate, susținând valorile românești, căci acțiunea povestirilor sale se petrece într-un spațiu autohton, personajele manifestându-se în spiritul autenticității rurale, limbajul presărat cu regionalisme fiind ipostazierea perfectă a gândirii curate, naive, sănătoase.
Cele douăsprezece povestiri care compun minunata carte împletesc autobiograficul cu fantezia creatoare. În fapt, autobiograficul se subordonează ficțiunii, narațiunea devenind o modalitate de recuperare a copilăriei, textualismul fiind doar un apanaj al manifestărilor afectului. Autoarea știe să captiveze lectorul prin tonul dinamic, efervescent al textului, întâmplările relatate surprinzând prin firescul subiectului abordat.
Povestirile devin o frumoasă incursiune în tărâmul copilăriei, un spațiu care poate fi perceput ca centru al valorilor, eul creator redefinind traseul copilăriei și refăcând astfel, o lume încărcată de magie. Toposul din creațiile autoarei e ușor de identificat, chiar dacă nu e numit în mod concret; limbajul și atitudinea personajelor trădează spiritul oltenesc, ceea ce indică spațiul sudic, zona Olteniei. Copilăria devine centru sacru, autoarea relatând întâmplări edificatoare în formarea caracterului adultului de mai târziu. Imaginea bunicilor, a părinților este emblematică, fiindcă ei devin personaje de referință în opera scriitoarei. Bunicii sunt cei care i-au înfrumusețat copilăria, ei sunt cei de la care a învățat cum să se bucure de lucrurile simple și să trăiască viața sub semnul pietății.
Povestea Papelcuței are o tehnică narativă interesantă, povestirea în ramă fiind bine utilizată de scriitoare. Trecerea de la cadrul real la cel ficțional se face elegant, procedeele narative marcând suplețea stilistică și mânuirea fină a penelului de către scriitoare. Subiectele povestirilor sunt specifice vârstei copilăriei, sunt întâmplări din realitatea imediată(jocul cu ceilalți copii din sat, iubirea pentru micile viețuitoare, în cazul de față, pentru cățelușul Grivei, furatul de prune, mersul cu bunicii la câmp ), dar ceea ce se remarcă, e modul în care sunt relatate. Pentru Daniela Tiger, fiecare întâmplare din copilărie are un impact afectiv-emoțional aparte, purtând pecetea unor semnificații absconse. De fapt, toate întâmplările care compun periplul evenimențial al copilăriei, sunt ipostazieri ale evoluției copilăriei.
Pentru orice copil, cartea de povestiri Ursulețul de pluș va fi o încântare, căci tehnica de construcție și cea narativă este adaptată nivelului psiho-intelectual și emoțional al copiilor. Iar ca o operă literară destinată copiilor să fie catalogată valoroasă, trebuie să îndeplinească acest principiu: cel al adaptării nivelului afectiv și intelectual al copiilor. Pe de altă parte, o altă caracteristică fundamentală a literaturii pentru copii este principiul educației morale. Evident că cele douăsprezece povestiri au obiective educaționale, morala desprinzându-se adesea, în subsidiarul textului. Cartea Danielei Tiger este destinată tuturor copiilor, însumând toate funcțiile acestui gen de literatură: estetic, etic și motivațional.
Volumul de povestiri este receptat optim și de cititorii avizați, căci filologul observă cu ușurință naturalețea povestirii, frumusețea stilistică a textului, coerența narațiunii. Cartea este scrisă de un mânuitor talentat al penelului, căci procedeele narative sunt bine armonizate conținutului textelor. Incursiunea în lumea copilăriei este o călătorie spre centrul sinelui, autoarea devenind un fel de zână Morgana, care are puterea de a despărți cețurile și de a poposi în misterioasa zonă a Avalonului: în cazul de față, copilăria.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*