Un rapsod de excepție: Preotul Stelică Zoican

19.04.13 by

De curând, Episcopia Severinului și Strehaei a editat, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Nicodim, al doilea CD cu muzică mehedințeană interpretată la fluier de preotul Stelică Zoican de la Balta. Acompanierea este făcută de Dl. Prof. Valeriu Partenie la vioară și de Dl. Nicușor Mihai la orgă.

Părintele Stelică Zoican este un cunoscut rapsod al cântecului mehedințean și despre dânsul am mai scris în ,,Scrisoare pastorală”. Amintim doar, că a fost organizatorul, sufletul și dirijorul echipei de fluierași de la Baltă, echipă cu care a obținut locul întâi pe țară cu câteva decenii în urmă. Azi, cei mai mulți dintre fluierașii de altădată au trecut în lumea tinereții fără bătrânețe, alții au plecat în cele patru zări să-și caute un rost în lume, iar cei ce au mai rămas în sat sunt prea bătrâni, ca să mai dea glas gândului. Părintele a rămas singur pe poziție, ca să ducă mai departe o zestre inestimabilă, creată și transmisă prin generații din vremi imemoriale. Și o transmite cu grijă, cu competență, cu dragoste, conștient de valoarea ei.

Cel care ascultă CD-urile cu muzică interpretată de Părintele Stelică Zoican nu poate rămâne indiferent, nepăsător, mai ales dacă are în vene sânge de român și conștiință de om al locului. Doina predomină și ea ne duce cu gândul departe, în istorie, povestindu-ne trecutul locurilor și oamenilor ce-au făcut umbră acestui pământ. În viers de cântec citim ca-ntr-o carte despre vremurile de înălțare și de poticnire ale neamului, despre durerile și bucuriile lui, despre amintirile și speranțele sale. În viersul fredonat de Părintele Zoican se traduce gândul celor de sub glie și ei înșiși parcă sunt readuși la viață. În prag de primăvară, când toată natura renaște, când Însuși Mântuitorul biruiește moartea și păcatul și înviază, Părintele Zoican reușește să readucă la viață generații de înaintași, bătrânii satului, care au fost și ei cândva pe aici și s-au bucurat de toate câte a revărsat Dumnezeu peste lume. Parcă îi vezi învârtind hora satului și trilurile fluierului îi face să salte voinicește în rotocolul horii, îi auzi chiuind, bucurându-se de tinerețe, de putere, de dragoste, de tot și de toate. Sârbe, precum Sârba lui tata Ioniță, Sârba lui Ilie Cerbu, Sârba lui Bâlă, Sârba lui Lică Șchiopu, alături de danțurile foarte îndrăgite în satele de munte ale Mehedințiului, precum Danțul lui Mihai Călău, Danțul din Prejna, Danțul din Balta, Danțul din Izverna, Danțul din Coada Cornetului și hore de tot felul, ardelenci, învârtite de doi sunt câteva piese de rezistență, care aduc la viață o lume dispărută, o lume a satelor mehedințene de altădată. Sunt melodii specifice locului, sunt dansuri autentice, pe care le gustă cel mai bine cei ce au crescut cu ele, le-au fredonat, le-au jucat, și-au legănat zilele și nopțile. Unele dintre melodii amintesc de cântece de dragoste din zonă, de cântece de dor, de înstrăinare, unele sunt chiar fragmente de bocete. Ascultând aceste melodii, îți încarci sufletul de energii nebănuite. Conștientizezi că faci parte dintr-un neam care a fost capabil să creeze și să păstreze asemenea comori. Melodiile îți răscolesc sufletul și amintirile, dar îți redau și speranțe de viitor. Atâta vreme cât mai sunt oameni care cântă cu atâta vigoare și măiestrie aceste giuvaeruri, nu-i totul pierdut. Neamul românesc trăiește prin limba, prin muzica, prin dansurile, prin portul, prin credința și prin datinile sale, trăiește prin istoria și cultura lui, prin oameni și speranțele lor. Sunt gustate însă de toți cei ce iubesc muzica populară românească autentică de aproape și de departe, de iubitori de istorie, cultură și civilizație rurală.

Muzica populară interpretată cu măiestrie de preotul Stelică Zoican se poate constitui ca un document de suflet românesc, ca o carte de vizită a unui neam greu încercat de vremuri. Alături de alți rapsozi ai Mehedințiului, – și, din fericire, nu sunt puțini -, Părintele Stelică Zoican reușește să înscrie cele câteva zeci de piese de muzică mehedințeană autentică în repertoriul tezaurului muzical românesc. Păcat că numărul de CD-uri a fost foarte mic și o muzică de înaltă calitate nu este cunoscută marelui public.

Îi urăm din tot sufletul Părintelui Stelică Zoican ani mulți și putere de muncă, pentru a salva de la uitare alte și alte comori ale cântecului popular mehedințean, iar episcopia noastră să mai realizeze și alte asemenea acte de cultură adevărată.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*