UN MUNCITOR CU ZIUA ŞI CU NOAPTEA

20.02.14 by

un muncitor – cu ziua şi cu
noaptea – sânt: sap la vocile cele mai
afunde – la vocile cele mai
scufunde – din pământ

de ce munceşti toată viaţa
pământul ? – ca să-ţi dea voie
la sfârşit – să intri într-însul – să te
acoperi cu
munca ta – cu
toate vibraţiile de la care s-au
contaminat – întru o de nevindecat
boală – brazdele pe care le-ai tot
răscolit şi săpat – nălucit bântuit
adâncit chinuit – cât te-ai zbuciumat
vizionar – sus – în
lumină – de parcă ai fi căutat
fără de răgaz şi cu halucinantă
vină – de neoprit ai căutat – mereu – printre
luturi prundişuri bolovani şi îngereşti
boarfe – o
nestemată comoară de
harfe

niciodată nu vei afla – aici în
lumină – altceva decât munca şi
neliniştea ta: o muzică precum
nealta – mai presus decât
stelele – şi cu
mult mai prejos şi stufos – decât orice
copac ori pom – decât
orice ureche-nflorită de om

când vei ajunge să-ţi înalţi
febra şi îndărătnicia
visării vibrânde – la o incandescenţă egală cu
laolaltă toţi vulcanii erupând ai pământului – atunci
abia – între tine şi sinuciderile ciocârliei – între
tine şi valurile învăpăiate ale
gliei – se va instaura – ca între urani
pacea de o mie de
ani

te vei scufunda – te vei
confunda şi întrepătrunde – ca într-o
înveşnicită minune – cu
străveziile – aprinse miliardele
strune: foc mistic – epopei atlantice ale
pământului – şi atunci ca
niciodată – ţi se vor
dezlega cele o mie de limbi
deodată – să dai chip
veştii: dumnezeiască
văpaia din văzduh – a
poveştii
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*