Un film mut. Teama de a fi noi înşine.

19.09.13 by

Ne-am pierdut?

Poate e doar un răsunet al conştiinţei. Sau doar o părticică ruptă dintr-un vis dezolant.

Ne-am pierdut?

Alergăm într-o sferă lipsită de lumină. Ne rătăcim în plină dezordine şi confuzie. Fugim practic de focarul seismic al propriilor trăiri. Ne ascundem în liftul măştilor livide. Un lift hazardat. Ne blocăm în încăperea maladivă a singurătăţii.

Suntem singuri. Ne întâlnim într-un spaţiu, aşa cum îmi place să-l numesc, împăienjenit. De ce? Pentru că aici, în estomparea sentimentelor, nimic nu este clar. Ne hrănim inimile cu o teamă care ne mutilează firea având o forţă distrugătoare. Teama de a fi noi înşine.

Aruncăm în cel mai stângaci mod un zâmbet constrâns. Zâmbim şi nu zâmbim. Iubim şi nu iubim. Influenţaţi de părerile celor din jur am uitat să trăim. Am uitat că a trăi înseamnă a zâmbi şi a iubi.

Am uitat de noi.

Ne-am lăsat amăgiţi de modelele negative proaspăt ieşite dintr-un blender al viciilor. Cine sunt ele? Şi cine suntem noi?

Cu o susceptibilitate colosală îi învinovăţim pe cei care ne trag uneori de mânecă. Ne mâhnim la auzul unor cuvinte – din punctul nostru de vedere – mult prea miasmatice.

Ne interesează cum ne văd ceilalţi. Şi nu înţelegem că cei din exterior nu pot privi dincolo de acest film al propriei vieţi. Un film mut. Pentru că nimeni nu va percepe vreodată ce se ascunde cu adevărat dincolo de aparenţe.

Da, ne putem încărca fotografii pe Facebook chiar şi o mie, înconjuraţi de mulţi “prieteni” pe care i-am întâlnit de câteva ori la KFC. Ne putem alege cele mai “strălucite” denumiri de profil, putem să alegem ca locaţie actuală chiar şi Guernsey. Îi putem suna pe cei apropiaţi pentru a ne lăuda cu noile achiziţii. Putem face absolut tot ce ne trece prin minte pentru a stârni atenţia celorlalţi.

Pentru ca oamenii să-şi facă o părere bună despre “cine suntem”. Pentru a fi priviţi altfel decât eram priviţi înainte.

Putem minţi. Putem răni.
Putem face orice. Putem fi oricine. E uşor.

A fi noi înşine e cel mai greu. Ca şi cum ai încerca să îţi cureţi tricoul care tocmai a fost măzgălit cu un marker permanent.

În zadar.

Pentru că a fi TU însuţi înseamnă a îndepărta petele neautenticităţii. Înseamnă a te accepta aşa cum eşti. Înseamnă a ieşi din filmul mut fără erou. A fi tu însuţi înseamnă a birui felul în care te văd ceilalţi. A exprima ceea ce simţi cu adevărat. A striga cine eşti. A cânta melodia sufletului tău. A te lăsa condus de inimă şi nu de aşteptările celorlalţi.

Un om care este el însuşi poate zâmbi cu adevărat.
Un om care este el însuşi poate iubi cu adevărat.

Şi nu se va pierde.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*