Uichilicsiada

02.04.11 by

Ca să nu irosim timpul, musai să ne întrebăm şi să şi dăm răspunsul sau răspunsurile : cui foloseşte publicarea acestor telegrame, în general şi în România, în special ?

Apariţia lor în America pare să fie rezultatul unor răfuieli între servicii şi Departamentul de Stat. Treburile lor, mai mult sau mai puţin mirositoare.

Cum devine cestiunea la Românica e ceea ce trebuie sa luăm la bani mărunţi.

Cablogramele cu subiecte româneşti sunt cam 1.500. De ce ni se servesc la şase luni de la apariţia subiectului ? Cine şi după ce criterii a făcut selecţia care a început să fie publicată ? Cum au fost stabilite instituţiile de presă care publică creaţiile în cauză ? De ce nu se dă publicităţii tot pachetul cu teme româneşti ? Cine şi ce urmăreşte cu prezentările graduale de până acum ?

Ce om cu scaun la cap poate fi interesat de zgoandele vioaiei Udrea sau de activitatea bahică a prezidentului naţional? Poate fi cineva interesat de activitatea de săpători în fecale a diplomaţilor de peste ocean? Eu ştiam, după ce am citit Diplomaţia lui Kissinger, că asta este o meserie de gentleman exercitată cu adevărat de gentlemani. Din uichilicsurile româneşti rezulta fără dubii că la Bucureşti se joacă de-a diplomaţii nişte bieţi closetari coprofagi.

Că se bârfesc românii non-stop şi că se toarnă la Înalta Poartă, se ştie de multă vreme. Noi i-am corupt pe turci cu bacşişurile din ce în ce mai mari date pentru firmanele de domnie. Domnii erau schimbaţi pe bani şi pe turnătorii.

În vremea lui Kiseleff s-a schimbat apucătura, boierii făcând sluj la reşedinţa generalului. Paşoptiştii turnau şi ei: la locuinţa agentului diplomatic al Franţei. Cuza era făcut harcea-parcea tot acolo. Şi subiecte erau din plin pe bază de Obrenovici.

În epoca interbelică posibilităţile de a-şi uşura umorile erau numeroase: legaţiile marilor puteri, vizite în capitalele în cauză, interviuri cu adresă date în presa avidă de senzaţional şi multe alte căi.

Ee, după război s-a schimbat stăpânul. Turnătoriile se adresau reprezentanţilor Moscovei: diplomaţi, KGB-işti, GRU-işti sau cum s-au mai numit. Şi mai ales slugilor lor bolşevice naţionale. Îi ştie CNSAS-ul. Şi „corvoada” asta a durat până în ´89 şi chiar şi după. Unde o fi pierdut timpul nea Jane Tataie Iliescu în 22 decembrie, mai după-masă ?

Din ´90, oameni vechi cu apucături noi: s-au mutat cu toţii la marele licurici. Şi circul a continuat. Vezi uichilicsurile cu tot jegul lor moral.

S-a născut un morman de întrebări. A fost deschisă cutia cu false subiecte pentru abaterea atenţiei populaţiei de la belelele de zi cu zi ale existenţei. Spectacol jalnic pus la cale şi servit nouă de oameni jalnici, mânaţi de meschinării intelectuale şi politice.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*