tristeţi
dincolo de calea ferată se ridică
catapeteasma cerului
navetiştii ce trec podul
nici nu ştiu că traversează
altarul Domnului
fără să se închine
aici printre tomberoanele de gunoi
în fiecare noapte se naşte
o taină
câinii şi pisicile se infrăţesc
şi se roagă împreună
pentru oameni
sfinţenia nici nu şti
când vine
omul rămâne la fel
doar sufletul lui devine luminos
şi cu aripi
până la ziuă tristeţea mea va săpa până
în partea cealaltă a pământului
tunele pe sub ocean
la ziuă viaţa mea
va fi o corabie
pretutindeni sunt oameni
numai îngeri se nasc
din ce în ce
mai puţini
Related Posts
Tags
Share This
