Tradiții şi apucături delicate la urmaşii geto-dacilor

21.06.16 by

Tradiții şi apucături delicate la  urmaşii geto-dacilor

Multă lume e supărată că la alegerile locale românii au votat în număr mare mulți penali pentru administrația locală. Unii cu procentaje uriaşe, aproape incredibile.
Asta îmi dovedeşte că respectivii nu-şi cunosc nici istoria şi nici mitologia. Şi sunt mulți şi fac şi spume la gură non-stop şi sunt şi foarte gălăgioşi.
Corupția în țările române este decând lumea. Cum şi-a luat Mihai Viteazul scaunul domnesc? S-a dus la Stambul şi i-a promis vizirului şi luna de pe cer. Suma promisă- şpagă, ciubuc sau mită- era mai mare decât cea dată de predecesor(i). Zis şi făcut, a primit firmanul şi a venit în țară şi s-a înscăunat. Vreo doi ani a fost corect, a plătit haraciul şi n-a mişcat în front. Ce a urmat? A văzut că toate astea i-au stricat atmosfera internă: boierii pământeni au început să comploteze contra lui. A omorât el câțiva, dar lucrurle mergeau prost. Şi atunci a pornit manipularea: de vină sunt osmanlâii care cer din ce în ce mai mulți bani, copii pentru ieniceri şi fete pentru haremuri, miere, lemn şi grâne. Deci de vină era străinul care pusese jug țării. A refuzat plata birului, a atacat posesiunile turceşti de la sud de Dunăre, a facut alianță cu neamul Bathoreştilor din Ardeal. Urmarea: acelaşi vizir care îl acceptase pe tron a venit sa-l dea jos. La Călugăreni a reuşit Mihai să-l întârzie nițel. Dar tot a trebuit să fugă pribeag în Transilvania. Turcul a ocupat Țara Românească pentru aproape un an. Adică atâta timp cât să zidească şi două minarete la Târgoviște, în fieful (că aşa se zice acum în păsăreasca postrevoluționară) lui vodă.
După, când lucrurile s-au mai liniştit, i-au venit alte idei Mihaiului: să cucerească țara de peste munți, adică locurile unde îşi găsise scăparea de mânia lui Sinan. Adică să muşte mâna binefăcătorilor de ieri. N-a putut să se apuce imediat de treabă deoarece a făcut altă dandana: a introdus iobăgia (legarea de glie) în țară. Au fost revolte țărăneşti pe care tot cu sabia le-a potolit.
A trecut în Ardeal, i-a gonit pe Bathoreşti cu sprijinul secuilor, aliații lui mai vechi şi a cucerit Alba Iulia, prostindu-i cu ceva promisiuni pe nemeşii din Dietă.
După asta a dat o fugă în Moldova unde a aplicat acelaşi scenariu, bazându-se tot pe un minoritar, Răzvan. A urmat încoronarea de la Alba Iulia ca Vodă al tuturor celor trei Țări.
Minunea a durat puțin. A vrut să schimbe suzeranul, s-a dus la Viena cu gând să-l prostească şi pe Rudolf. Nemțul, om mai serios, n-a căzut în plasă. I-a promis că o fi şi-o păți şi că o facem şi i l-a ataşat pe Basta, care, cum s-a ivit ocazia, l-a scurtat de căpățână, scăpându-l de toate belelele vieții.
Dar cu Brâncoveanu cum a fost? Tot aşa. Doar că a durat mai mult, că ăla a fost mai deştept şi a fost uns cu mai multe alifii parfumate. Finalul a fost la Stambul în fața gâdelui. La même Jeanette autrement coiffée.
Toată istoria noastră este împănată cu poveşti adevărate de corupție şi trădări mai mari sau mai mici. Când a fost mai multă cinste şi mai multă demnitate la români? Greu de răspuns, aproape imposibil din păcate.
În condițiile astea de ce oare ne mirăm că UE ne tratează cu multă neîncredere? De ce suntem supărați că poporul a vrut hoți în fruntea comunităților, din moment ce noi avem cultul lui Iancu Jianu şi pe al lui Toma Alimoş, adică doi hoți de cai?
Vrem, nu vrem, astea ne sunt istoria şi mitologia. Putem face oricâte eforturi, este greu să ne scuturăm de ele. Avem gena alterată şi e greu de vindecat.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*