Toamna

03.12.15 by

Toamna în buchete frânge
Daliile ce împresoară,
Şi grădină, şi vergele,
Dar şi inima-mi fugară,

Când cu glas strident,
Un sticlete se aşează
Peste crengile de nuc,
Nucile căzând visează…

În căderea lor cu zgomot
De materie lemnoasă,
Visul trist al devenirii
Le va pune iar la masă;

O masă rece şi frugală
Va fi istoria întrupării,
Ea se va umple bunăoară
Cu fructele meditării.

Temporar, frânte în buchete,
Daliile autumnale,
Vestejite, parfumate–
Mi se închipuie banale,

Şi fluierul naturii crude,
Aşterne vântul la pământ,
Atunci, şi toamna în secunde
Acoperă frunzele în gând,

În dansul lor aşa grăbit,
Ce stelele îl poartă veşnic,
Frunzele au acoperit
Un cadru cât mai metaforic!

Din scârţâitul netemut
Al leagănului de afară,
Am învăţat cum ca să uit
Că trece toamna ca o sară,

În trecerea ei pe la noi,
Aşa grăbită în visare,
A mai adus şi stropi de ploi,
Şi ni-i aşterne la picioare!

În mersul meu aşa devreme,
Uit că e toamnă şi mă doare,
Şi timpul trece mult mai greu,
Şi vremile ulterioare…

Secundele bătând timid,
La uşa toamnei milenare,
Un vis atât de rotunjit,
Aud în somn ca o chemare,

Mă cheamă un copil demult,
Ce frunza-i cade la picioare,
Să văd, să admir şi să ascult
Cum trece anotimp şi soare!

Iar peste vreme, ca o lună,
Zăpezile reci de argint
Vor răscoli cu o idee,
O frunză rece ca de timp;

Şi fulgi de nea, şi promoroacă,
Mă îndeamnă iarăşi la visare,
Întorc o filă pe pământ,
Şi văd un anotimp cum moare.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*