Titi-Par – omul nou şi sclinteala vremurilor

06.04.11 by

Pamflet

Orice explicaţie, fie ea şi una întâmplătoare, atinsă de contingent, fie ştiinţifică, încearcă să răspundă la întrebarea ,,de ce?”, întrebare pusă în legătură cu ceea ce se cere explicat. În termeni simpli, oamenii vor să cunoască nu numai ce se întâmplă, ci şi de ce se întâmplă ceva. Explicaţia are menirea de a decide asupra unor evenimente ,în contextul altor evenimente, de a arăta de ce ceva este şi de ce este aşa cum este. Din câte se pare, întrebarea e unde e! Fără a intra pe un teren suficient de spinos, (erotetica sau ştiinţa întrebărilor reprezintă aproape jumătate din filosofia limbajului şi, probabil, mai mult de cât atât, din filosofia analitică) totuşi, ca omeni cu mintea, zicem noi, limpede şi veşnic întrebătoare, încercăm să ne dăm răspunsuri pentru a ne păstra pe linia vieţii, oricum, în derivă, mai ales atunci când nu le primim şi, mai ales, când autorităţile ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul veşnicului gri.

Şi pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui şi mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare şi răspuns în problema grijii pentru om. Vremuri, zic, nu prea îndepărtate, pentru că, altfel, până şi generaţia mai în vârstă ar spune că fabulez, sau, mai grav, că spun poveşti cu monştri în vremuri, de vremuri inventate.

Totuşi, pentru ca totul să fie credibil, am să mă exprim, cum zic mai nou „înţelepţii” neamului, cu subiect şi predicat.

În consecinţă, pe vremea lui Ceaşcă-Împuşcat (acum să nu credeţi că ar fi fost un cine ştie ce… care şi-ar fi dat şi sufletul pentru binele poporului său. Tot un fel de Sulică potcovaru`!), deci pe vremea lui Ceaşcă-Împuşcat, un vătaf al său, Titi-Par, (primsecretar, funcţie nu glumă!), primeşte în audienţă un pârlit, şi el slugă tot la împărat:

-To`arăşul, ştiţi, eu, cinci copii, că avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îţi dai şi dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, şoareci, şobolani, mâţa, şi asta a dracu, a mâncat mai ştiu eu ce, că parcă a turbat, şi…

– Şi ce-ai vrea de la noi, to`arăşu`? – l-a întrebat, pe un ton aspru, mai marele îndoctrinat.

– Şi toţi, într-o cameră… – a continuat sluga de la stat.

– Mda! a aprobat distinsul domn-to`arăşi, apoi, pe un ton aparte, celui din faţă, zâmbind, i-a replicat: „Să trăim bine! Doar ştii, şeful, mai marele împărat, la toată lumea, din inimă de piatră, la toţi el v-a urat. E, şi ca să fie, eu zic… Porc ai?

– Am, bate-m-ar, să mă bată, că, altfel, de unde untură, să pună pe pâine toţi din bătătură?

– Bine, bine, foarte bine! Nivelul de trai, to`arăşul, trebuie să recunoaştem, s-a cam ridicat! …Ai, zici? Atunci, bagă-l cu voi în camera aia, şi, peste vreo lună, vii să văd ce s-a întâmplat. Până atunci, garantat, ascultă-mă pe mine, cu siguranţă îţi va fi… ca-n rai, de când mă-ta te-a făcut, nici că ai visat! Şi…să trăiţi bine!

– Bine!– a zis omul şi, năuc, desigur, a plecat.

Numai că nu a trecut o zi şi, mirat, s-a întrebat:

  • Bine?!

În zilele următoare, a turbat şi, ca un normal, slugă veşnică la stat, s-a pus, cot la cot, cu mâţa, pe marele urlat:

Iauzi bine! Care bine? De unde bine? Bă, orbeţilor, bă, fir-aţi ai dracu cu binele vostru cu tot!…

La sfârşit de lună, din nou s-a prezentat la cabinetul tovarăşului îndoctrinat.

– E, cum e? – acesta l-a întrebat.

– Rău!

– Rău?! Mde! Atunci şti ce? Băgaţi cu voi în pat şi capra. Dar vezi să stea cât mai aproape de aia, soacră-ta, care zici că pute a c…!

Cocoşat, omul s-a întors acasă. A făcut ce mai marele i-a indicat şi, peste noapte, întreg familionul s-a pus, în gura mare, pe strigat. Ţipau însă acolo, la ei în vatră, lângă grămada de cenuşă, nu cumva să deranjeze, vreo ,,mătuşă” vreo fufă tinerică a tovarăşului, pe la partid căpuşă. Că, de, ,,partidul e-n toate şi-n cele ce sunt, şi mâine, vor râde la soare…Omul nostru, slugă la statul lui Ceaşcă-Împuşcat, cu otravă în suflet, a râs şi a plâns, a plâns şi a râs un timp îndelungat, până când, în cămăruţa sa, cinci copilaşi, socrul şi soacra, porcul şi capra, javra, calul şi vaca, tot ce avea prin curte, acolo el a adunat. În cele din urmă, după atâta bine, din binele urat, ce-i drept, cam disperat, la tovarăşul prim, Titi-Par, s-a prezentat.

– N-aş fi crezut! În ruptul capului, n-aş fi crezut, mai ales acum, când mai marele împărat a schimbat guvernul, apoi cu gura sa, la toţi el a dictat: ,,să se facă, să se dreagă şi să meargă!… Că, altfel, dracu v-a luat! Îţi dai seama, to`arăşul? Dumneata, om al muncii, la împărat, în beciurile securităţii, în umezeală, sau marele rahat până la gât,… ce-i drept, cam pe nedrept, să fii băgat? Băăă, cap de lemn, fii înţelep! Răbdare, că marele împărat de bine v-a urat. Şi, ca să vezi că nu-ţi vrem răul, întoarce-te acasă şi, din „marele palat”, scoate, mai întâi, calul… Vezi cum e şi-mi spui! Că, altfel, dracu cu toţi ai lui…te-a luat!

Gălbejit, după o altă lună, sluga veşnică la stat s-a prezentat la Titi-Par, argatul lui Ceaşcă-Împuşcat.

-E, cum e?

Omul nostru, ce-i drept, mai cocoşat, dar înţelept nevoie mare:

– Mai bine tov, că, între timp, şi de soacră am cam scăpat. S-a dus! Mai pute doar, aievea locul, în rest…”

– E, vezi? Câtă grijă şi cât suflet pune pentru voi… Trăiască Ceaşcă-Împuşcat!

-Trăiască, nu zic ba, dar, totuşi, eu, acu`ce să mă fac?

– Cum? Nu ştii? Bă, daţi-vă dracu de găozari şi puşlamale! Vreţi ca statul lui Ceaşcă-Împărat să vă şteargă şi la… de… ? Ai? Cap de varză! Scoate, de la aşternut, capra şi du-o la păscut. Dacă se poate, cât mai departe, în vest, cât mai spre apus…

Târziu, după vreun an, doi, când sluga de la stat, din cămăruţa sa, a scos şi oaia şi vaca, tot ce el acolo a băgat, când a rămas cu copilaşii, socrul şi nevasta rotunjoară, gata de un alt fătat, parcă a prins pe Dumnezeu de fustă. De fustă, nu am greşit! Lumea, de-când lumea, aia de care am auzit, la noi, de prin `50, încoace, s-a schimbat. De, omul nou ne-a trebuit, omul nou avem!

Acum, eu v-am povestit. Pe ici, pe colo, am mai şi întrebat. Nu aţi sesizat? Nicio problemă! Pun pariu că peste vreo doi ani, i-ar o să bate din pame. Gata potcoviţi, o să luăm iar de la capăt. Nu mă credeţi? Treaba voastră! Eu unul m-am cam săturat să tot văd. Dar, vorba unei babe de-aci, din Bulzeşti, de la mine, dacă nu te ia moartea… Până una alta să vă mai spun una: cică ar trebui să trecem prin criză, ca marinarul cu fruntea sus, prin ditamai furtuna! Chiar şi când corabia e vai de mama ei! Machea!- s-a întrebat aceiaşi muică. De, ce să zic? Şi eu cred că trebuie să fi criţă şi să îţi dea Dumnezeu, cu carul, norc, altfel nu mai vezi uscatul!

Încă una şi mă duc: „Trebuie să avem grijă fiecare de noi înşine! Să nu mai stăm la mila statului, ca orbeţii” …Cum, care stat? Ăsta căruia îi plătim taxe şi iar taxe! Biruri, peste biruri! N-aud! Aţi întrebat de ce? O iau şi eu ca Titi-Par: cum de ce? Păi, de-aia! Ca să o ducă bine ei şi cu ai lor! Ducea-o-ar cu cerga în cap! …Pst! Ia ascultaţi şi voi ce ne spun ăştia, încă nenăscuţi: cică, plătim de proşti! Mare comedie! Aşa o fi?

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*