ŢIPAT DE TOAMNĂ

26.11.13 by

E toamnă-afar cumn n-ai văzut
Potop fecund de galben mut
Şi Dante în divin îndemn
Pentru Papini lasă-nsemn

Se rupe frunza din copac
O prinde solul surd, opac
Iar Goya cu ducesa-i albă
Capricii noi adună-n salbă

Din boltă milion de nori
Se frâng lipind lacrimi pe sfori
Cu un Dali grotesc şi trist
Bacovia joacă un whist

În vânt se înşurubă strechea
Van Gogh îşi mângâie urechea
Şi-n umbra rară de mesteacăn
Esenin îşi durează leagăn

Nu mai sunt flori decât în sere
Un ţipăt fuge printre sfere
Iar Dostoevski plin de draci
Cu Picasso culege maci

E toamnă iar ca-ntr-o romanţă
Tristeţea picură în ştanţă
Când oare vom putea să ştim
Unde plecăm, de ce venim
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*