Timp-Călător în holograme

24.04.12 by

 

 

 

I.

 

Printre coarnele de zimbru

Sar de-aici în timpul-timbru

Al tărâmului departe

Unde porţi nu-s pentru moarte…

 

 

 

 

                            II.

 

Printre coarnele de taur

Curg de-aici în timp de aur

Al izvoarelor dintâi

Legănând flori de lămâi…

 

 

 

 

 

                            III.

 

Printre coarnele de melc

Răstorn timpul-codobelc

În care zornăie clipa –

Clepsidra îmi taie-aripa…

 

                           

 

 

 

 

 

IV.

 

Printre coarnele de Lună

Mijesc spicele-cunună

Şi seminţele de timp

Le-nfloresc doar în Olimp…

 

 

 

 

                            V.

 

Printre coarne de dragon

Dezleg timpului cocon –

Firul magic de mătase

În Hangzou demult mă trase…

 

 

 

 

 

                            VI.

 

Printre coarnele de cerb

Stele tainice eu fierb

Şi-o strămut pe Mama Geea

Tocmai în Cassiopeea…

 

                           

 

 

 

 

 

VII.

 

Printre coarne de centaur

Retez capul de balaur

Al timpului nepereche –

Orb, olog, fără ureche…

 

 

 

 

                            VIII.

 

Printre piscuri de vulcani

Hora mea de mii de ani

O trăiesc într-o secundă:

Zvâcnet mut, canion-undă…

 

 

 

 

                            IX.

 

Printre coarne paradox

Gemenii dau pe un os

Viitor bărbos, himeric,

Venind din trecutul sferic…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                            X.

 

Printre coarne de berbeci

– Izvodind tărâmuri reci –

Pe mine m-ajung din urmă,

Galopând mă văd…

 

În turmă,

Păscând timpul care scurmă:

Zimbri şi bizoni, licorne

Spulberă păduri de borne…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                            XI.

 

Din Cnossos până-n Nepal

Îl zăresc val pe Dedal

În oglinda Atlantida

Scufundând cariatida

 

Ţâşnită din stea în stea

Cu fiece vârstă-a mea

Prin ochean invers văzută

Pe calea nestrăbătută:

 

 

Salt sacadat din bărbat

În adolescent şi prunc –

Fără umbră mă arunc

Până-n ţărmul celălalt,

 

În alt timp şi labirint

Unde nu-i zi şi nici noapte,

Doar încercănate şoapte –

 

Amurg veşnic de aramă

Scăpărând ca mustu-n cramă…

 

 

 

 

                            XII.

 

–         Cum căzuşi pe-aici, voinice ?

Mă-ntreabă o pitulice…

 

–         Din galopul pe colnice

Văzui moara scânteind,

Luminând şi măcinând

 

Frunze de porumbar acru,

Grăunţe din timpul sacru…

 

 

 

 

 

                   XIII.

 

De sub frunza de pelin,

Coroana de rug şi spin

Licăre doru-n suspin…

 

 

 

 

XIV.

 

Doar Ileana Cosânzeana

Măiastre-i deschide geana,

Din cosiţe floarea-i cântă,

Nouă-mpărăţii ascultă…

 

                   XV.

 

Călător fără de vină,

Rămâne-voi doar lumină,

 

Călător cu ţintă-atinsă

În zarea zărilor ninsă

Nu de vreo spaimă de moarte,

Ci de coarne de centaur

Măcinate-n mori de aur…

 

 

                   XVI.

 

Timpul sfânt, al meu şi-al lumii,

Eu l-am rupt din carnea humii…

 

Timpul sfânt, al meu şi-al tău,

L-am scos mai presus de Eu… 

 

 

 

 

                   XVII.

 

…Printre turnuri de vulcani

Rustemul de mii de ani

Îl concasez în secundă –

Fost-am şi rămân rotundă

 

Himeră cu ochii-n Lună,

Timpului – mitică strună

Pe care cântă Măiastra

Doina doinelor, albastra…

 

                   XVIII.

 

Lacrimi cad, din viu argint,

Pe floarea de mărgărint,

Printre coarnele de bour

Dacii trag direct în nour

 

Sute, mii de mii săgeţi

Stârnindu-i pe fraţii geţi,

Pe tracii, de-un neam cu ei,

Temuţi de lei şi de zei…

 

 

 

          XIX.

 

Ugerul, de ploaie greu,

Dă drumul instantaneu

La puhoaiele de aur

Botezând grâul centaur

 

Care bate din copită

Şi ne scapă de ispită…

 

La capăt de curcubeu

Carele trosnesc. Doar eu

Mă-ntorc şi mă rog mereu:

 

Vino, ploaie, de ne udă

Timpul sacru-n nesecundă,

Timpul zbor, Timpul zburare

Până dincolo de zare

Fără bici, fără urare

De pasăre cântătoare…

 

 

 

 

 

                   XX.

 

Mută-i vremea, stinsă-i pipa

În care arserăm clipa

Şi-o făcurăm de foc stâncă

Pentru cei care mănâncă

 

Doar ambrozie, nectar

Aureolate-n har

De pelin, pelin amar…

 

 

 

 

 

                   XXI.

 

Pune-ţi raza pe cântar,

Scapă de-al morţii coşmar,

 

Soarelui zâmbeşte, Lunii

Tainic înflorind alunii

Naşterii-n eternitate –

 

Timpul stă să se dilate,

Eu-s Timp ?…

 

Lamură-n toate,

         Călător, eon ce bate

                  Galaxii îngemănate ?

 

XXII.

 

Trăind într-o hologramă,

Înscriu bolta-n octogramă…

 

Din grăunţe-ngreunate

Mitic Timp răsar, Cetate,

Faguri gâlgâind în lapte

Pentru matca ce-n cer scoate

Taine ce au fost şi nu se

Întorc decât suprapuse

Peste rău şi peste bine –

 

Gheizere-n stup şi-n albine

Roind în lumine line

 

 

 

 

XXIII.

 

Muşcă Luna din Centaur,

Vremuind solzii tezaur:

– Pe unde-mi umbli, Balaur,

Vameş la vămi nevăzute

Ce se cer mereu durute

Şi-n vârtejuri străbătute ?…

 

Zbor al meu şi-al tuturora,

Creşte-n mine aurora…

  

                                Craiova, martie-aprilie 2012

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*