Taraful din Greceşti (Dolj) încă trăieşte

12.09.11 by

 

Taraful din Greceşti, multă vreme nu l-am luat în seamă, mai ales când eram copil, mi se părea că face parte din peisaj. Mai târziu, când am crescut, am început sa-i apreciez şi nu numai eu, s-a aflat de ei în toată ţara, au apărut, prin anii 80 de mai multe ori, în celebra emisiune „Tezaur folcloric”, erau apreciate valoarea, originalitate, autenticitatea, vechimea cântecelor pe care le cânta taraful. Tot în căutarea acestor elemente  a ajuns în sat, în urmă cu câţiva ani, şi reputatul muzicolog şi cântăreţ Grigore Leşe, care a făcut o emisiune cu taraful pentru TVR „Cultural”, însă el a ajuns, din păcate, târziu, prea târziu, taraful nu mai era ce a fost ci doar o umbră, o copie nereuşită a tarafului de altă dată, cel din copilăria mea când  cei din taraf cântau cu foc şi pasiune, fiind la vârsta maximei afirmări. Multe cântece erau compuse chiar de cei din taraf, cântece despre specificul zonei, locuri, oameni, întâmplări de pe la noi. Majoritatea cântecelor erau compuse de întemeietorul şi conducătorul tarafului vioristul Niţu Voinescu, acesta cânta perfect la vioară cu toate că învăţase să cânte ”după ureche”, cum se spune, din dragoste pentru muzică şi vioară. Părinţii îmi povestesc despre începuturile tarafului, că Niţu Voinescu a năşit o parte din sat,inclusiv  pe bunicii din partea mamei, sau că, la începuturi, taraful putea să cânte o noapte întreagă un singur cântec : ”Titanicul.”

Acum toate acestea îmi par un mit, o poveste,  „Naşu Niţu”, cum îi spun ai mei, are cam 90 de ani şi nu  se mai poate deplasa, stă numai în casă, ceilalţi din taraf sunt fie prea bătrâni fie au murit, au preluat alţii ideea de taraf dar nu mai este taraful autentic. O dată cu dispariţia tarafului a dispărut un întreg univers. Când eram copil lumea părea altfel, mai liniştită, mai dornică de distracţii, sătenii erau tineri şi se bucurau de viaţă, de serbările din pădurea Drocaia, despre care se spunea că ar fi fost fermecată. Taraful cânta într-o poiană, la umbra unor copaci uriaşi, seculari, azi când mă gândesc îmi pare că nu am trăit acele serbări şi parcă ele aparţin unui alt tărâm, un fel de Narnia, in care am pătruns fără să vreau, nici nu-mi vine să cred că am trăit în vremuri atât de fericite.

Din păcate, cu toată valoarea lor, taraful are puţine înregistrări, probabil cele de la TVR  s-au pierdut, nu au un CD sau DVD ci doar 2 casete greu de găsit, de asta credeam că muzica tarafului va dispărea , va fi o legendă ca multe altele, însă valorile, chiar şi în ţara noastră unde valorile nu sunt preţuite şi dispar pentru că nu li se dă atenţie, ei bine, se pare că este cineva acolo sus care ţine cu taraful şi nu se dă voie ca el să fie uitat şi noi să mai avem parte de ceva frumos.

Există un pasionat iubitor de folclor şi cântăreţ, Ion Creţeanu, care cântă din cântecele tarafului, unii cântăreţi de muzică populară le mai preiau cântecele dar, ca să se piardă urma, schimbă unele din denumirile locale astfel că pădurea „Drocaia” devine „Peşteana”, important este că muzica tarafului se perpetuează şi pe calea asta.

Totuşi, cea mai mare bucurie a  mea a fost când cineva a pus din cântecele tarafului pe You Tube 35 de melodii, vocale şi instrumentale, însoţite de imagini din sat. Chiar dacă nu sunt decât o mică parte din cântecele cântate de taraf, oricine poate să le asculte şi să se îndrăgostească de această muzică atât de autentică.

Surpriza mea a fost şi mai mare pentru că imaginile ce însoţesc muzica m-au făcut să apreciez şi frumuseţea satului în care m-am născut şi in care mă duc atât de rar.

Dacă fizic Taraful din Greceşti dispare, prin dispariţia firească a componenţilor lui, ceea ce rămâne este muzica minunată a tarafului, spun muzică pentru că orice muzică bună transcende genurile, prin această muzică cât şi prin forţa internetului Taraful din Greceşti este şi va rămâne viu.

 

http://www.youtube.com/watch_popup?v=D0dhFeVhXSQ&vq=small

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*