Ţara mea, viaţa mea, dragostea mea

01.06.11 by

Ţara mea, viaţa mea, dragostea mea

m-am întrebat de mai multe ori la ce bun, apoi m-am luat cu treaba.

am cărat în cârcă lucruri, oameni şi întâmplări.

pe mine însumi, adeseori.

acum trăiesc în altă parte. citesc o altă carte. scriu.

cum alţii prooroceau în pustie, scriu şi eu în pustiu.

în nisipul pe care-l va linge marea.

în nisipul vecin cu disperarea.

lumea se duce de râpă. eu aş vrea să rămân. să rămân,

peste pustia nisipurilor singur stăpân.

oare din întâmplare, în limba mea, dimineaţă rimează cu greaţă?

oare din întâmplare, în ţara mea, lumina e întuneric?

oare din întâmplare viaţa mea e întunecată feeric?

oare din întâmplare tinereţea mi s-a scurs, printre degete, ca o apă?

oare din întâmplare din acum şi aici nimeni nu scapă?

demult, credeam că viitorul vine el, nu c-o să mi-l dea cineva.

demult, credeam si eu în viaţa din filmele de cinema.

unde totul se naşte din beznă şi sfârşeşte-n lumină.

cum credeam c-o să mi se-ntâmple şi mie, în viaţa mea.

iar ea de drag, mă gândeam, de rămas bun, îmi spunea,

mă îmbrăţişa.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*