Țara asta ne-a înțărcat. Care încotro, în sufletul ei de mamă vitregă

08.01.17 by

Țara asta ne-a înțărcat. Care încotro, în sufletul ei de mamă vitregă

Ce fac ăștia din cuvinte, în cămările lor de mâncat rahat pe felii de sticlă?
Cum de ne mai îndură ochii și urechile propria noastră prostie de telespectatori?
Cum de ne tot împușcă în direct fix în fundul inimii, e tare greu să cred că
Nu sunt ei cu ei împotriva tuturora. Ei, analfabeții istoriei, surferii din
Paharul cu apă stricată, ei, cu tălpile lor, pe umerii noștri. Toți, mâncători
De oameni. Canibali pur și simplu. Buze de motani. Gheare de motani. Mâncători
De porumbei albi, violeți, cenușii, aripoși din vremuri biblice, cu cioc de pace.
Motani de colo până dincolo. Ce ușor se minte când minți, ce dureros e când
Trebuie să nu poți minți, când spui cuiva că-l iubești sau că îl urăști. Aceleași
Cuvinte, alte grupe sangvine, minți strălucite, nu minți ca să mintă. Eu nu sunt
Un interes străin față de cei pe care-i iubesc, dimpotrivă, văd în toate cuvintele
Mici cutremure, inundații, incendii și fel de fel de cele cu voia Celui de Sus.
Și mă uit la pițifelnicii ăștia, care mai de care mai împărat, mai rege, mai sictir.
Aceasta e lumea din care nu vreau să plec. Nu sunt laș. Mor cu ei citindu-i
Zi și noapte, în ciuda faptului că uneori telecomanda TV o ia pe alte canale.
Prin Venețiile iubitei. Prin același cârcotaș W. Shakespeare. Nu ca ăștia din
Cuvinte. Onorată instanță a cititorului, nu mai am nimic de zis, de citit, de văzut.
Acum câteva minute m-a sunat poetul Nistor Tănăsescu, singurul meu ”adversar”
Al metaforelor, încă de când eram tot mai mici decât acum. Și el se dă cu capul de
Cer. Nu mai înțelege ce e cu noi, cei trecuți prin iadul anonimatului, cernuți
Precum mălaiul. Nu am avut un răspuns pentru Nistor. I-am spus că sunt la fel
De împușcat ca și el. Nu-mi curge sânge de nicăieri, nu am gloanțe în mine. Mă dor
Doar cei din jurul meu. E simplu de tot. Țara asta ne-a înțărcat. Care încotro, în
Sufletul ei de mamă vitregă. Ce fac ăștia din cuvinte, în cămările lor…nu mai e țară.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*