sunt impertinent

01.04.12 by

sunt impertinent caut adevărul
chiar asta nu mă
va elibera

dacă le asculţi şi pietrele
sunt inteligente
au o pălărie de cer
sub care mintea li se
dezvoltă nebănuit
mâine ne vor lua locul

mereu e ziua noastră
dar tu ai uitat
mă ţii ca pe o pâine veche
mâine mă vei da la păsări
şi toată iubirea mea nu
va mai fi decât
o strălucire de penaj

de mâine mă izolez
de mâine voi fi o insulă
departe în pacificul
din televizor
acolo voi aştepta să eşuezi
şi tu
te voi aştepta până la sfârşitul
timpului chiar dacă
povestea noastră s-a scris
de nenumărate ori
în lacrima lui Dumnezeu

spinii trandafirului

de ce se sperie spinii trandafirului
oare nu de degetele noastre
îi sperie sângele ori atingerea lor palidă
sau de o iubire
ce i-ar putea cuceri?

de ce se sperie spinii trandafirului
oare nu lasă ei o urmă prelungă
în cer acolo unde au înţepat
stelele şi ele sfioase de atunci
ne dau dulcea lor lumină?

de ce s-ar teme spinii trandafirului
de orbirea oamenilor când ei
ştiu bine care este viitorul
demult au stat pe o frunte sfântă
acum se tem şi de umbra lor
în care ar putea să se înţepe
îmbolnăvindu-se pentru totdeauna
ca un celebru poet
odată cu ei ne-am îmbolnăvi
şi noi cei ce stăm închişi
în petalele trandafirului

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*