Sub vâsc

07.01.15 by

Sub vâsc

Se făcea, sub vâscul verde,

Că noi doi ne-am întâlnit:

Eu, roşind, deşi n-ai crede,

Tu privindu-mă timid.

Mi-ai cuprins în palme chipul

Şi mi-ai spus, mai mult şoptind,

C-a venit, se pare, timpul,

După şold să te cuprind,

Pentru-o scurtă sărutare,

Cum ne-o cere Noul An,

Când ajungi, din întâmplare,

Să te nimereşti sub ram.

Nu-mi aduc aminte bine

Când ne-am şi îmbrăţişat.

Ştiu că te-ai lipit de mine

Şi prelung ne-am sărutat.

Poate că au fost secunde,

Sau minute-au fost în şir…

Au fost contopiri profunde

Într-o clipă de delir.

Ne-am desprins apoi strânsoarea

Şi ne-am depărtat, un pas,

Potolind, cumva, chemarea

Din priviri, cu-un „Bun rămas!”.

Ne-am pierdut, aşa, -n mulţime

Şi purtaţi de câte-un val

Ne-am trezit ajunşi cu bine,

Însă nu pe-acelaşi mal.

Am privit, în depărtare,

Prin confetii şi baloane

Şi în lumea-aceea mare,

Căutam priviri de doamne.

Când, cuprins de disperare,

În final te-am regăsit,

N-am ştiut de-un vis e oare

Şi-ntr-o clipă m-am ciupit…

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*