Studenti, Rubens si Mozart

01.03.11 by

Felul cum intrebuintam timpul liber ne tradeaza caracterul… (Gaius Plinius Secundus)
….dar daca nu mai avem timp liber ? Traim intr-o luma atat de rapida incat nu ne permitem luxul de a avea cateva minute pentru noi. Nu avem cum sa fugim cateva zile sau o saptamana departe de toti cunoscutii, departe de stresul cotidian, departe de servici, facturi si responsabilitati. Nu am face decat un cocktail Molotov care la intoarcere ne-ar exploda in fata. Ne pierdem zilele la servici, iar noptile in cautarea unui alt servici. Devenim niste roboti umani asemanatori cu cei contruiti de japonezi. Cat de curand tehnologia o sa fie inutila in acest domeniu pentru ca oamenii o sa devina (va rog sa-mi scuzati expresia !) ” mai roboti decat robotii „…oricum nu suntem prea departe. Uitam de familie, uitam de prieteni, uitam de noi. Uitam sa ne relaxam, uitam de muzica, uitam de carti, uitam de tot ceea ce nu are un termen limita… Incercam sa cream totul pe cale artificiala, sa avem totul intr-o singura eprubeta si intr-un singur click. Personalitatea si constiinta sunt singurele lucruri pe care cercetatorii nu au reusit inca sa le inventeze intr-un laborator (exista si persoane care nu au reusit sa isi dezvolte asa ceva, poate ca ar fi totusi o descoperire utila…).

Ca un mod de relaxare pentru acele minute pretioase in care reusim sa fugim de ” robotizare ” vreau sa recomand un concept pe care l-am descoperit recent in Lille si de care m-am indragostit la prima vedere : o seara de bal intr-un muzeu, adik un altfel de bal al studentilor. Fara domnisoare care defileaza in costume de baie, fara calcat in picioare la intrare, fara playback, fara bilete vandute, fara prezentatori cu replici stas si fara certurile din culise pentru concursuri aranjate. Un bal intr-un muzeu, pe acorduri de vals si cu ateliere de creatie.

” Le bal des étudiants ” nu este un bal numai pentru studenti, ci pentru oricine doreste sa petreaca o seara diferita. Pentru cunoscatori, o adevarata ambrozie culturala. Pentru amatori un spectacol vizual si auditiv intr-o atmosfera incarcata de acel ” je-ne-sais-quoi ” tipic frantuzesc.

Despre Palais de Beaux Arts se stie ca este cel mai mare muzeu francez in afara Parisului. Fondat in 1792 de catre pictorul Louis Joseph Watteau, a fost printre cele cincisprezece muzee desemnate de Napoleon I sa gazduiasca opere renumite confiscate din biserici sau din teritoriile cucerite. Inaugurarea sa pentru public a avut loc in 1809. Situat in fata prefecturii metropolei, are o suprafata de peste 22 000 metri patrati si dupa Louvre este al doilea muzeu ca marime din Franta in ceea ce priveste numarul operelor gazduite. Rubens, Rembrandt, Donatello, Monet, Chardin, Delacroix, Rodin, Raphael, Goya, David d’Angers, Carpeaux, Camille Claudel, Ribera si Valdes Leal sunt doar cateva nume cunoscute care se regasesc in galeriile acestui muzeu.
Pe langa picturile din secolele XVI, XVII, XVIII, XIX si XX la Palais de Beaux Arts se gasesc de asemenea opere din Antichitate, Evul Mediu si perioada renascentista, o expozitie de sculpturi si un cabinet de arta grafica. Un punct de atractie al muzeului il reprezinta colectia de harti in relief din lemn, matase si hartie la o scara de 1/600 realizate in scop militar in perioada 1690-1824. Aceste harti sunt modele la scara redusa ale oraselor fortificate din apropierea frontierelor vechiului regat francez : Calais, Charleroi (Belgia), Ath (Belgia), Ypres (Belgia), Bergues, Tournai (Belgia), Menin (Belgia), Bouchain, Lille, Air-sur-la-Lys, Audenarde (Belgia), Namur (Belgia), Maastricht (Olanda), Gravelines, Avesnes.

Ma opresc aici cu detaliile. Cred ca scurta prezentare este mai mult decat suficienta pentru a sublinia greutatea culturala pe care o are Palais de Beaux Arts in peisajul francez si european. Si cu toate acestea, in sala principala de expozitii s-a organizat un bal al studentilor. Orchestra simfonica a Universitatii a avut grija ca Rubens sa ii intalneasca pe J. Strauss si pe Mozart, iar studentii organizatori au avut grija de participanti : un atelier de creatie in care oricine isi putea arata talentul la pictura sau desen. Proaspetele opere au ramas in sala de expozitii pe intreaga durata a balului.
M-au incercat sentimente ciudate in timpul acestui bal. Eram obisnuita cu agitatia de la noi, cu imbulzeala de la intrare si cu roata norocului pentru un loc de stat jos. M-am dus pregatita moral pentru o seara agitata. Dar totul a fost diferit. Organizare perfecta, muzica clasica, picturi, expozitii, accces gratuit in tot muzeul, chiar si un mini-bar. Ce poate fi mai relaxant decat a bea un pahar de vin frantuzesc intr-un mare muzeu, ascultand Dunarea Albastra ? Si sa nu uitam ca 98% dintre cei prezenti erau studenti. Si erau chiar entuziasmati. Pentru multi dintre ei, ca si pentru mine, nu era prima vizita in acest muzeu, dar toti eram la fel de captivati. Se poate spune ca acest bal al studentilor si-a atins scopul. Ne-a facut sa uitam de probleme si, in acelasi timp, ne-a dat portia de cultura necesara.
Incerc pe cat posibil sa evit comparatiile, dar latura mea ironica isi face aparitia din nou. Sunt sigura ca oricine ar fi fost in locul meu si-ar fi pus aceleasi intrebari : S-ar putea face si in Romania asa ceva ? Ar veni studentii seara, intr-un muzeu, sa asculte Tchaïkovski sau Bach ? Da, ar veni din curiozitate dar dupa primele 20 de minute majoritatea ar pleca. Ar sti sa aprecieze un asemenea eveniment ? Cu siguranta nu, cel putin nu de prima data. Pentru ca ” prestatarii ” de playback nu si-ar mai face norma de venituri toamna ; pentru ca un bal intr-un muzeu nu este destul de ” cool ” si pentru ca nu foarte multe muzee ar accepta riscul de gazdui un asemenea eveniment. Cu alte cuvinte ar fi nevoie de foarte multe eforturi pentru a putea introduce acest concept si la noi. Cu putin optimism, multa mediatizare si enorma implicare cred ca ar fi posibil pana la urma. In fond, schimbarile de mentalitate nu se fac de pe o zi pe alta ci in timp.

In afara tarii acest tip de evenimente sunt ceva obisnuit ; nu conteaza varsta pentru a petrece cateva ore intr-un muzeu. ” Arta circula cu viteza gustului ” spune poetul Costel Zagan. Se pare ca la noi restrictiile de viteza i-au cam limitat inaintarea. Atunci cand esti plecat incepi sa iti pui foarte multe intrebari legate de lucrurile care in afara sunt realitate iar in tara tin de raionul fictiune. Mai ales daca viitorul tau depinde de aceasta fictiune si de modul in care ea reuseste sa se transforme in realitate. Iar cand se pune in joc problema zilei de maine, zarurile inclina de cele mai multe ori spre ceea ce EXISTA deja si nu spre ceea ce POATE va exista.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*