strada haiducului

14.05.13 by

Profesorul meu de latină
era un profesor de modă veche
purta o gentuţă de piele
aşa cum aveau pe vremuri
medicii ca să-şi protejeze stetoscopul
atunci când se deplasau la bolnavi
în gentuţă profesorul meu
purta un caiet şcolar
căruia îi dădea paginile folosite la spate
până la cea curentă
pe care se afla lista cu numele
celor cinci corifei
pe care-i scotea la lecţie
să spună ce ştiu până la zi
şi să facă cu ei lecţia nouă
spunându-le cuvintele noi
şi elementele de gramatică
În afara celor cinci care nu aveau
scăpare de a fi ascultaţi
indiferent de ceea ce se întâmplase
cu o zi înainte
mai punea accidental în clasă întrebări
de regulă aceleaşi puse
celor de la tablă
Dacă nu ştiai răspunsul erai ultimul
şi cel de-al şaselea scos la lecţie
pentru ceilalţi din clasă care erau întrebaţi
şi răspundeau aiurea
avea comentarii standard
stai jos că se răceşte locul sau
îmi place că răspunzi scurt şi prost
Odată terminate cele opt clase
la şcoala Traian
am fost admis prin examen
la colegiul Carol
Era după Sf. Sava de la Bucureşti
al doilea liceu ca vechime din Principate
având la activ
numeroase cohorte de absolvenţi
deveniţi ulterior elita ţării
Cine mai era ca mine
Pentru admitere caii de bătaie
au fost româna şi matemetica
Acum în prima clasă de liceu
nu mă interesa printre altele limba latină
Trec doar câteva săptămâni de şcoală
şi mă trezesc scos la lecţie
la limba latină
Spun eu ce ştiam
sau mai degrabă ce nu ştiam
şi profesorul Olaru
îmi comunică sentenţios
Îţi dau patru pentru că-l cunosc pe tactu
Trec săptămânile şi situaţia se repetă
Îţi dau patru pentru că-l cunosc pe tactu
şi mi-a încheiat media patru
pe trimestrul întâi
Identic şi pe trimestrul doi
Pe trimestrul trei
am învăţat să-mi sară capacele la latină
ca să pot lua la sfârşitul anului şcolar
media cinci
Profesorul Olaru locuia pe Jianu
vizavi de biserica Belivacă
Aproximativ vecin cu noi

Iancu Jianu 1787-1842
a fost un vestit haiduc din Oltenia
Era un desăvârşit mânuitor al armelor
şi un foarte bun călăreţ
Nu avea egal într-o luptă dreaptă
Era scund dar îndrăzneţ energic
şi avea un farmec personal
Provenea dintr-o familie înstărită
de slugeri pe domeniile boierilor din Romanaţi
La apogeul puterii sale
conducea două-trei mii de haiduci
şi trei tunuri
Acţiunile sale erau îndreptate
nu numai împotriva boierilor
ci aveau şi caracter naţional
împotriva fanarioţilor
habsburgilor
şi mai ales otomanilor
Este prins printr-un şiretlic
şi osândit la spânzurătoare
dar iertat prin cererea în căsătorie
a unei tinere din suita domniţei Ralu
fiica lui vodă Caragea
la revoluţia lui Tudor Vladimirescu
s-a alăturat pandurilor cu o ceată de haiduci
A fost numit căpitan dar a fost prins
de paşa din Silistra şi eliberat
după înăbuşirea mişcării
Primul steag al României
steagul purtat de Tudor
şi realizat de Petrache Poenaru
a fost donat guvernului României
de un urmaş al jienilor
După moartea lui Tudor Vladimirescu
steagul a fost dus de un pandur lui Jianu
care l-a zidit ca pe un odor de mare preţ
în pereţii casei unuia dintre fii săi
unde steagul a stat peste o sută de ani
Jianu a murit de moarte naturală
la moşia lui de lângă Caracal

Strada care poartă acum
numele celebrului haiduc Iancu Jianu
trebuie să fi fost la origini
o uluţă sau chiar o potecă
care lega terenul înalt
din zona grădinii Mihai Bravu
Agronomie – casa Glogoveanu
cu cel din drumul Amaradiei
în împrejurările în care trebuia să traverseze
o văiugă mlăştinoasă şi la ploi de vară
sau la topirea zăpezii se umplea cu apă
Este actualul perimetru al grădinii botanice
Această văiugă fiind de fapt o vale de coastă
care aduna apele provenite de pe versant
şi care avea de-a lungul ei izvoare
din care unul a fost captat în jurul anului 18oo
şi s-a construit actuala fântână
de către Hagi Stan Jianu
un administrator al averii boierilor Obedeanu
şi cunoscută până-n ziua de azi
drept fântâna Jianu
situată la intrarea în grădina botanică
Legenda spune că aici s-a odihnit
şi răcorit haiducul Iancu Jianu

Concepută ca grădină publică
în partea opusă a oraşului
faţă de parcul Bibescu
încă de la începutul secolului XX
a fost gândit cu rosturi
comparabile cu Cişmigiul din Bucureşti
Grădina botanică s-a materializat
odată cu expropierea terenurilor din ’48
şi apariţia în oraş a Institutului Agronomic
Sub acest aspect
dispune de peste cincizeci de ani
de sectoarele sistematica plantelor
plante cultivate
flora globului
serele
sectorul ornamental
rosariul
şi flora României
La intrarea principală
a fost ridicat monumentul-bust
al marelui poet Alexandru Macedonski
sculptat de C. Foamete

Prin anii ’50
când eu îmi petreceam copilăria
iernile erau ierni
zăpada zăpadă
şi frigul frig
circulaţia era foarte rară
iar pe Jianu în dreptul grădinii botanice
derdeluşurile erau derdeluşuri
Ţăranii din împrejurimi care aveau daravele
la oraş în piaţă sau la târg
precum şi lăptăresele care aduceau
dimineaţa lapte la cucoane
veneau cu sănii trase de câte doi boi
Către seară
când mama mă aduna de la sanie
două ore plângeam acasă lângă sobă
până mă dezgheţam

Zona acelei văiugi
pe care am descris-o mai sus
a fost leagănul multor personalităţi
ale neamului nostru
Poetul rondelurilor
şi nopţilor Alexandru Macedonski
deşi unii biografi susţin că s-a născut
în mahalaua Precupeţii Vechi din Bucureşti
are la intrarea în grădina botanică
o placă comemorativă
în care oameni de cultură
de la prestigioasa revistă
şi fundaţie Scrisul Românesc
susţin fără echivoc că în acesta locuri
s-a născut şi a copilărit
fondatorul revistei şi cenaclului Literatorul
Alături spre nord găsim locul casei
în care s-a născut
şi a trăit o perioadă de timp
marele pictor Corneliu Baba
artist al poporului profesor universitar
şi membru al Academiei Române
Iar în vecinătatea sudică găsim
locul casei în care a locuit
o perioadă de timp
celebrul compozitor
şi dirijor Ion Vasilescu
autor printre altele a nemuritoarelor şlagăre
ţărăncuţă ţărăncuţă
mi-am pus busuioc în păr
glasul roţilor de tren
mi te-ai lipit de suflet
cu lăutarii după mine
Ca numai la o sută-două de metri spre apus
să găsim casa marelui pictor paşoptist
Constantin Lecca

Eu locuiam a doua casă pe Sineasca
de la intersecţia cu Jianu
Aceasta după ce venea pe plat
de la Mihai Bravu
cobora puţin la grădina botanică
după care urma un urcuş abrupt
până pe Severinului
şi o pantă mai dulce dar continuă
până în strada Amaradiei

Stada Iancu Jianu începe de la
intersecţia cu strada Libertăţii
din dreptul Secţiei de Poliţie Craiova 1
a Poliţiei Municipiului Craiova
şi după ce trece prin dreptul Ing Bank
se opreşte
Se opreşte pentru că în dreptul
fostei Case de Oaspeţi a Partidului
comuniştii au anulat-o
construind în loc un gard-zid
pentru protecţie şi pază
Se continuă din strada Brestei
până în strada George Enescu
unde este întreruptă definitiv
de un bloc de locuinţe
În spatele blocului a rămas
un fel de niciun fel
jumătate alee între blocuri
jumătate parcare
Din Brestei
lasă pe stânge casele Glogovenilor
şi pe dreapta colegiul economic
şi fosta casă Coţofeneanu
Aceasta din urmă
a rezistat vitregiilor vremii
până după ’89
Era singura casă din Craiova
cu utilizare privată
de mici dimensiuni parter şi etaj
construită în secolul al şaptesprezecelea
şi care se păstra
După ’89 băieţii deştepţi ce-au făcut
Au cumpărat terenul
că doar era în centrul oraşului
cu casa de patrimoniu cu tot
Au demolat-o
lăsând în curte mormane de moloz
şi zidul de parter dinspre colegiul economic
pe post de gard
De întreba cineva răspunsul
era că se reconstruieşte
N-a întrebat nimeni şi pe zid s-a pus ţiglă
pe post de acoperiş iar în curte a apărut
actualul hotel-restautant Euphoria
Curat euforie coane Fănică

La jumătatea distanţei dintre Sineasca
şi Amaradia
pe dreapta
se afla biserica Belivacă
după numele lui Hristea Belivacă
ctitor alături de Mihail Socolescu
Primul se ocupa cu negustoria de vite
şi piei
Sunt documente care enumeră pe acesta
printre prietenii
şi sprijinitorii lui Tudor Vladimirescu
El avea întinse proprietăţi
în această parte a oraşului
şi locuia în preajma bisericii
pe locul unde azi se intersectează
strada Amaradia
cu strada George Enescu fostă Sineasca
Negustoria l-a dus în călătorii de afaceri
dincolo de graniţele Olteniei
în Banat Ardeal şi Viena
unde a intrat în contact
şi cu arta altor spaţii culturale
Aşa se explică
prezenţa pe frontispiciul bisericii
a celor doi arhangheli Mihail şi Gavril
realizaţi în basorelief pictat
care nu se mai regăsesc
pe nicio altă biserică ortodoxă
din ţara noastră
Arborele lui Iesei alcătuit în stuc
acoperit cu foiţă de aur
pe catapeteasmă este de factură barocă
Doamnele din familiile ctitorilor
pictate pe pereţii pronaosului
sunt îmbrăcate în mod diferit
Tradiţional cele în vârstă
cu broboadă pe cap
Apusean cele tinere cu căciuliţe
îmblănite decolteu şi coliere la gât
Astfel biserica Belivacă clar definită
ca fiind de factură postbrâncovenească
reprezintă tendinţa de emancipare
a oamenilor din veac
spre o evoluţie de modernizare
în plan cultural
a sistemului de relaţii feudale
de tip otoman
Ansamblul monumentului istoric
Sf. Nicolae-Belivacă
este compus din biserica
construită în veacul al optsprezecelea
turnul cu clopotniţă
la vest pe strada Iancu Jianu
şi crucea de piatră-pomelnic
amplasată la est
construite în secolul al nouăsprezecelea
respectiv la cumpăna dintre
veacurile al optsprezecelea
şi al nouăsprezecelea
Biserica cu hramurile Sf. Nicolae
şi Schimbarea la Faţă
s-a numit în trecut şi Sf. Nicolae ot Trăistari
după îndeletnicirea unora dintre megieşii
din drumul Amărăzii
Arhitectura bisericii a preluat specificul
marilor ctitorii domneşti şi boiereşti vechi
cu elemente noi mai ales pe detaliu
Are un plan în cruce
ca simbol al jertfei Mântuitorului
cu două turle deschise
fiind prima biserică de mir din Oltenia
construită în acest fel
În acelaşi timp
păstrează integral cea mai veche frescă
într-o biserică din oraş
Turnul de intrare-clopotniţă
ridicat de Bălaşa Sinescu
asigură accesul dinspre Iancu Jianu
singura posibilitate de intrare
în biserică până în 1937
Pe latura dinspre Amaradia
fiind în acele vremuri o potcovărie
Este printre puţinele turnuri de intrare
rămase nedesfiinţate
la vechile biserici ale Craiovei
ca şi cel de acces în cimitirul Sineasca
Cu privire la crucea de piatră-pomelnic
preotul Nicolae Nicolaescu
pe care şi eu l-am cunoscut
când eram copil şi mă jucam
cu alţi mahalagii în curtea busericii
era de părere
că aceasta a fost fixată într-un răscruci
unde familia Belivacă săpase şi o fântână

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*