Spaimele Mariei

10.01.15 by

Sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos, sărbătoare numită în popor Crăciunul. Suntem fascinați de frumusețea colindelor, de datinele și obiceiurile care sunt legate de această mare sărbătoare. Participăm sau nu la slujbele care se oficiază, primim sau nu pe preotul ce vine cu icoana la casele noastre. Suntem însă foarte preocupați de tăierea porcului, de ,,pomana” porcului, de pregătirea a numeroase feluri de mâncare, procurăm băuturi cât mai diverse și cât mai excitante.
În cântările și rugăciunile din slujbele de la Nașterea Domnului, în predici și pastorale se vorbește mai cu seamă despre Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii, ca Mesia cel promis de Dumnezeu, despre împăcarea lui Dumnezeu cu neamul omenesc. În colindele românești este abordată o temă foarte sensibilă, aceea a stării sufletești a Sfintei Fecioare Maria. Câți dintre noi am încercat să descifrăm în paginile Sfintelor Evanghelii ce se petrecea în sufletul acelei tinere fete, care colinda pe străzile Betleemului ca să-și găsească un loc potrivit ca să nască. Starea de tensiune, de teamă de necunoscut, o urmărise de aproape nouă luni. Acum era în faza finală, aproape epuizată sufletește și trupește. Dar să urmărim filmul evenimentelor:
Nu trecuse mult de când Ioachim și Ana, părinții Sfintei Fecioare, muriseră. Durere dublă pentru unica fiică: pierderea părinților, teama de viitor. O ia în grijă ruda cea mai apropiată, fratele tatălui său, bătrânul Iosif. Nu este tinerelul acela care plesnește de tinerețe și frumusețe, pe care-l găsim în acele tablouri ce se vor icoane, venite din Apus de la diferiți dușmani ai adevărului biblic. Viitorul îi rămânea tot neclar.
Sfânta Fecioară Maria este vestită de Arhanghelul Gavriil că va naște un fiu. Nu este chiar așa simplu pentru o fată ca să accepte o asemenea veste. Ea exclamă surprinsă: ,,Cum îmi va fi mie aceasta de vreme ce nu știu de bărbat!” I se explică și primește sarcina aceasta cu ascultare și supunere: ,,Fie mie după cuvântul tău!” Arhanghelul dispare, dar temerile nu. Simte nevoia ca să se sfătuiască cu cineva. Nu avea curajul să-i spună lui Iosif ceea ce i se întâmplase. Era diferență mare de vârstă, de sex, lipsă de încredere. Și, totuși, simte nevoia să vorbească cu cineva și să-i ceară sfatul. Pleacă într-un sat în munți, unde avea niște rude, pe preotul Zaharia și pe soția acestuia, Elisabeta. Înainte de a spune ea secretul care o frământa, mătușa Elisabeta are o descoperire cu privire la minunea ce se petrecuse cu nepoata și o ajută să-și deschidă inima. Un moment de bucurie trăiește Sfânta Fecioară, când vede că cineva o înțelege și o laudă pentru că era aleasa lui Dumnezeu. Era primul om care afla adevărul și nu o condamna. Conform legii mozaice, o fată care rămânea gravidă, cum și o femeie care era descoperită că are relații cu bărbați din afara căsătoriei erau ucise cu pietre lângă zidul cetății. Evreii erau neiertători în această privință. Sfânta Fecioară nu putea să spună public că ,,Cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt!” Situația i s-ar fi agravat, fiindcă pe lângă acuzația de necinste intervenea și alta mai gravă: blasfemia. Rămâne la rudele sale Zaharia și Elisabeta trei luni. Este semn că se temea să se întoarcă acasă. În sat nu o cunoștea nimeni, acasă o cunoșteau toți. Îi era teamă și de reacția lui Iosif. Nimeni nu ar fi crezut adevărul ei. Era vârsta la care fetele visează la viitorii soți și folclorul popoarelor și literatura este plină de cazuri când fetele sunt vizitate în vis de ,,zburători”. La noi, Ion Heliade Rădulescu are o poezie intitulată chiar Zburătorul, iar Luceafărul lui Eminescu este de referință în acest sens. Așa ar fi socotit oamenii vremii și despre Sfânta Fecioară.
Bătrânul Iosif o logodește pe Sfânta Fecioară pentru a feri-o de consecințele legii, adică să nu fie ucisă. Logodna nu era căsătorie, cununie, ci doar promisiune între cei doi. S-a practicat de-a lungul timpului la multe popoare, chiar și la noi la români. Când cei doi tineri urmau să se despartă pentru multă vreme, fie că era vorba de armată, fie de război sau de alte motive, ei se logodeau. Cel plecat se obliga ca la întoarcere să ia de soție pe logodnică, iar aceasta trebuia să-l aștepte cu cinste. În cazul în care unul dintre cei doi își călca jurământul, promisiunea, logodna era desfăcută. În cazul în care logodnica rămânea gravidă și logodnicul recunoștea că este tatăl copilului, el era obligat s-o ia de nevastă. Iosif nu face acest pas cu bucurie. O iubea ca un părinte și voia să-i salveze viața, dar el se supunea oprobiului public. Oricine i-ar fi imputat că, pentru o bucată de pâine, i-a stricat viața, a nenorocit o amărâtă de orfană. Era bătrân și n-ar fi suportat asemenea imputații. Tocmai de aceea se hotărăște să-și ia lumea în cap, să plece de acasă, ,,s-o lase pe ascuns!” Ea n-ar mai fi fost ucisă, iar el n-ar mai fi fost disprețuit. Aici intervine Dumnezeu și-l lămurește, descoperindu-i adevărul, planul divin. Iosif este om credincios și ascultător. De acum, cunoscând adevărul, nu se mai teme de gura lumii și rămâne s-o slujeasă pe Sfânta Fecioară,
Se supun poruncii regești și pleacă în Betleem ca să participe la recensământ. Grea încercare! Să pleci cu o femeie aflată în luna a noua la drum lung, având ca mijloc de transport un prăpădit de măgar, nu este lucru ușor. Era un pariu cu viața. Drumul era lung, nașterea putea interveni în orice moment. Cu chiu cu vai, ajung în Betleem. Atunci nașterea devine iminentă. Era imposibil ca Iosif să nu mai fi avut rude acolo. De acolo i se trăgea neamul. Nu cumva ei erau refuzați tocmai fiindcă acele rude îl disprețuiau, socotind că a abuzat de calitatea lui de unchi și tutore al orfanei? Nu cumva rudele se simțeau rușinate să recunoască rudenia cu un astfel de om? E posibil. Oricum, bani nu aveau cine știe ce, ca să plătească la suprapreț unui proprietar și să obțină o cameră la un străin. Adevărul este că Fecioara Maria ,,Umbla-n jos și umbla-n sus,/Ca să nască pe Iisus!/ Umbla-n sus și umbla-n jos,/Ca să nască pe Hristos!” Să fii în situația de a naște, tu, o copilă de 17-18 ani, în mijlocul drumului, fără a avea lângă tine nici măcar o femeie cu experiență, care să te ajute, este cumplit. Dai mâna cu moartea! Unde era măreția vestitorului Gavriil? Unde este măreția lui Dumnezeu, Tatăl Celui din pântece? El, Cel care făcuse cerul și pământul, lumea cu toate ale ei, nu putea, oare, să facă ceva pentru această fată aflată la grea încercare? Ajung la marginea orașului. Momentul se apropie, nașterea nu mai poate fi evitată sau amânată. Iosif n-are nici o putere ca să o ajute; întunericul nopții și frigul se lăsa, nu avea măcar o cană cu apă caldă. Găsesc o peșteră, în peșteră o iesle și niște vite legate la ea. Acolo era un braț de paie. Maria nu mai poate să meargă mai departe. Se prăbușește pe paie, sub botul vitelor. Aștepta cu groază durerile nașterii și chiar moartea.
Ascultarea și răbdarea Sfintei Fecioare ajunseseră la limită. Îndoiala începuse să-și facă loc în sufletul ei. Atunci intervine Dumnezeu. Lucrarea Lui este mai presus de înțelegerea omenească. În primul rând, nașterea se produce fără durerile specifice nașterii. Deasupra peșterii apare o stea, care răspândește o lumină mai puternică decât cea de zi, stoluri de îngeri coboară din ceruri și cântă Pruncului și Mamei Sale. Cea mai umilă și sărăcăcioasă naștere se transformă în cea mai măreață din câte fuseseră pe pământ. Nici în palatele împărătești nu avuseseră loc asemenea evenimente la nașterea coconilor. La nașterea lui Iisus participa, prin Sfânta Fecioară Maria și Iosif, întreg neamul omenesc; prin animalele din jurul ieslei participa întreaga făptură neînsuflețită, toate viețuitoarele; prin peșteră și iesle, participa Pământul însuși; prin îngeri, participa lumea nevăzută a cerurilor. Spaimele Mariei s-au risipit și au lăsat loc unei imense bucurii, care, din păcate, nu a fost de lungă durată, fiindcă alte și alte evenimente și încercări avea să să abată peste ea.
Fecioara Maria rămâne simbolul omului ascultător de Dumnezeu, care, în ciuda tuturor încercărilor, greutăților și suferințelor rămâne statornic credinței sale în Dumnezeu. Răsplata nu întârzie să apară!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*