SEMN CĂTRE CLASA POLITICĂ (2) NEGOCIERE ȘI DEROGARE

25.11.14 by

Ca dovadă cât de strâmb pornită și, apoi, cât de viciată pe parcursul evoluției ei a fost calea formării unei clase politice pentru democrația contemporaneității noastre, cât de egoist-apucătoare s-a format ea și cum i s-a consolidat, tot mai nociv și mai nesincer, lipsa de răspundere față de electoratul despre s-a considerat că nu merită altceva decât demagogia statistică pe care i-o acorda comunismul, în urma recentelor experiențe electorale ne-am ales cu două noțiuni definind taberele. Sunt acestea niște biete substantive comune, dar situate în categoria numelor de acțiune, au ajuns a evoca pregnant mutațiile de psihologie electorală, ne mai fiind vorba doar de persoanele implicate în acțiunea lor. Fapt pentru care ne și permitem să vorbim despre ele, fără apropo la cei care le-au practicat. Este vorba de negociere și derogare, două substantive care, „nomina acti” fiind, se definesc tot mai caracteristice pentru cutremurul acesta electoral în legătură cu care vor avea de tras mai multe învățăminte cei care se angajează la redresarea situației noastre sociale. Or, cum acestea sunt în primul rând partidele, în interiorul forței lor de a-și modifica mentalitatea rezidă prima speranță.
Pentru că, în acești 25 de ani am avut de-a face numai cu două categorii de partide: Unele care s-au deteriorat de tot ieșind de pe eșichierul politic, și altele care s-au păstrat pe acest eșichier deteriorându-se în interiorul lor. A treia categorie nu mai are loc tocmai din pricina celor care s-au păstrat consolidându-și aroganța printr-o precară convingere în materie de leadership: Aceea că pot guverna nu pe principii, ci prin spirit descurcăreț; și că se pot considera eficienți nu prin efort cinstit pentru toată țara, ci folosind puterea fiscalității pentru ei, fără jena de sfidare prin conjugarea manevrelor în gașcă. Ca dovadă că tot ce înseamnă guvernare este în funcție de impozitare și nu de producție, ceea ce este administrație publică, înseamnă cheltuieli bugetare în folos clientelar, iar tentativele de a câștiga electoratul nu sunt prin nimic altele decât de a-i promite că-i vei restitui mici firimituri din bugetul național pe care i l-ai confiscat: completarea vechilor salarii sau pensii, nesemnificative reduceri de taxe și mici adăugiri la ajutoare. Exact de natura celor care ne-a făcut să-l huiduim pe Ceaușescu, dar cu nerușinarea de a promite unor oameni cărora, acum, nu le mai vorbești din partea statului, ci despre redistribuirea unui buget la care ei știu prea bine că au fost contribuabilii.
Deci, asemenea partide se deosebesc de cele expiate nu prin vreo dorință de a guverna cum trebuie și a prefigura pentru viitor direcții viabile, ci prin șmechereasca îndemânare de a se descurca aruncându-ne fărâmițe din bugetul constituit din banii noștri, ca și cum ar promite că dau de la ei un bacșiș. Care, și acela, luat ca atare, după ce că nu e adevărat e și jignitor. Luați toate promisiunile electorale sau măsurile guvernamentale care le-au preîntâmpinat cu stângăcie propagandistică, și vedeți dacă ele conțin altceva decât măsuri sau promisiuni de a reașeza bugetul constituit din banii noștri. Aceasta nu poate fi decât o rușine pentru știința politicii, căzută-n derizoriul unor penibile menevre de băieți care, tocmai pentru că se pretind descurcăreți și nu-și propun să fie creatori de dezvoltare, dau dovadă de aroganță față de întreaga populație a țării. Ei au considerat că-și pot face propagandă de partid, fără a veni cu nici o contribuție din partea partidului respectiv ci, cel mult, promițând sau demonstrând că fură și ei mai puțin din bugetul nostru, recunoscând astfel că avem și noi dreptul la câte ceva. Asemenea politicieni ai lui pește, pot fi ei tari prin încrengăturile mafiote pe care au știut a și le constitui, dar iată că pot fi și mirosiți de electoratul care se trezește pragmatic la promisiunile electorale și, da, vrea să vadă nu doar administrarea bugetului stors de la el, ci să vadă ce cointribuție aduce partidul respectiv la dezvoltarea în bine a societății. Această probă de examen politic se dovedește astăzi necesară tocmai prin picarea lecției prost învățate, tocmai prin repetenția la care te condamnă nerușinarea de a face oamenilor promisiuni pe proprii lor bani, fără nici un semn că tu poți să-i conduci pentru că ai idei care se pot cuantifica în valori!…
Asta a pretins și, de fapt n-a avut electoratul: O contribuție, poate fi ea și de natură morală, din partea grupării sau grupărilor respective. Să se vadă cu ce contribuție de idei social-economice vor afirma ele politicile de dezvoltare a țării, de emancipare a societății, de eradicare a imoralității și mafiotismului, de punere a oamenilor în drepturi meritocratice prin afirmarea unui spirit productiv care să ne caracterizeze în fața noastră și a lumii.
Societatea românească începe să-și dea seama de nocivitatea acestui pseudosimpatic spirit descurcăreț care, pentru partide, nu este decât o măsură de a nu trezi prea multe sau prea grave nemulțumiri care să le răstoarne; dar o măsură aplicată nu pe căi onorabile, ci cultivând o țesătură de legături ilicite care, cred ei cu suficiență că te poate impune. În aceste condiții, toate relațiile lor cu electoratul nu se bazează pe faptul că acesta le-a selecționat în preferințele sale, ci pe legături subterane de interese extrapartinice prin care domină, manifestându-și cu aroganță privilegiul de a vorbi despre statul de drept ca despre un pachet de legi menit să servească gașca pe care au format-o și să supună restul populației intereselor ei.
Din acest motiv, fără aluzie la persoanele care le-au propulsat, ci cu accent pe ceea ce, o politică degradată degradează chiar sensul cuvintelor, închei acest al doilea articol din ciclul pe care îl propun, rugându-l pe cititor să se gândească la ce semnificații îi sugerează cele două substantive al căror nume de acțiune s-a descifrat cu evidență în recenta, dătătoare de speranță, experiență electorală: NEGOCIERE și DEROGARE.

Din păcate, aceasta este realitatea percepută de electoratul activ care și-a manifestat nu numai existența ci și voința. Este vorba acum de civica speranță că, poate dă Dumnezeu să învețe din acest neașteptat ȘAISPREZECE NOIEMBRIE care va trebui să ne marcheze, că oamenii care au sperat să trăiască bine și s-au convins de crasa demagogie a acestei promisiuni, nu mai vor acum, doar la îndemnul tău, nici să fie „mândri că sunt români”, nici să aleagă „președintele care unește” nici chiar să creadă prea tare, până la proba contrarie, în „lucrul bine făcut”, pentru care au avut un plus de un milion și treizecișidouă de mii de voturi. Ei ți-au dat dovada că au devenit atât de circumspecți încât au schimbat șansele electorale doar în câteva zile iar, dacă își vor da seama că astea au fost doar vorbe pe care tu nu le-ai luat în serios, ci le-ai abordat cel mult la modul încrederii în spiritul tău descurcăreț, care va găsi cumva o cale, măcar să se scuze că nu s-a putut, te vor urî și mai mult.
În aceste condiții, așa avea îndrăzneala să spun că fiecare dintre forțele care, prin coalițiile lor, s-au înfruntat în acest tur al doilea, au câte o întîmplare sau persoană emblematică pentru modul de degradare ( nu atât în sens de deteriorare, ci de incapacitate prin viciu de afirmare a vreunor valori) a clasei noastre politice. Iar aceștia nu sunt neapărat cei doi protagoniști. În cazul Ponta, emblematică este o persoană despre care am avea datoria să nu vorbim până nu există o pronunțare judiciară. Dar cazul Hrebenciuc nu are numai conotația juridică de astăzi, de vreme ce, de două decenii, toată lumea e convinsă că e dotat cu o ocultă știință care, spre deosebire de alți lideri, face din el întotdeauna negociatorul care aduce soluții înțelegerea cu alte partide. Adică, spre deosebire de alții, are punți către oricine și se bucură de confidențialitate din partea cui nu te aștepți. Și au trebuit să treacă douăzeci de ani, vor mai trebui să treacă și alții pentru lămuririle sub aspect penal, până să putem descifra această putere ocultă., având o radiografie completă. Dar iată că o primă imagine a acestei radiografii, cea cu dorința acerbă de a vedea promulgată și impusă perdanta lege de azi a ”aministiei și grațierii” , a devenit foarte clară pentru întregul electorat și s-a așezat temeinic la baza producerii cutremurului electoral pe care-l comentăm. Din pricina aceasta îmi permit și eu să prezint un raționament care se situează în afara celor legislative, în domeniul strict al psihologiei. Deoarece pentru mine cade complet mitul inteligenței de negociator, în momentul în care faptele îl dezic, plasându-l în sfera mafiotismelor lipsite de culoare politică. Aceasta nu mai e inteligență ci face temeinic parte doar din starea de corupție ce caracterizează clasa noastră politică. Avănd fiecare pafrtid corupții săi, și chiar păstrându-și-i cu grijă, e normal ca aceștia să fie legați între ei prin interese comune, ceea ce le oferă și căi de comunicare și chiar căi de decizie comună, atâta vreme cât interesele lor sunt comune, îi privește pe ambii și, de multe ori,le-au rezolvat împreună: Are o problemaă partidul și liderii nu vor să se înfrunte, intru eu, „negociatorul” în joc care tratez cu coruptul meu de dincolo fiindcă pot să-i spun de la obraz: ”măi frate, rezolvă asta fiindcă altfel ne înțarcă sursa la amândoi”. Și, astfel, fac din el „negociatorul” lor. Așadar, ca să ne jucăm puțin cu cuvintele, însăși conceptul de negociator care e un om priceput în acceptatul termen de compromis politic, se compromite înlocuindu-se cu o mișcare mafiotă interpartide care, de obicei, conține germenii acelor mostruoase coaliții ce conduc spre dictatură. O dictatură mafiotă bazată foarte simplu pe așezarea intereselor de grup deasupra intereselor politice. Car nu mai presupun nici o negociere, ci doar escrocheria și fățărnicia de a o pune în practică.
Neșansa acestora, prin care eu, alegătorul, am descoperit acest adevăr, a fost aceea că, încă dinainte de a fi descoperiți, asemenea negociatori s-au implicat, după cum se vede, pregătindu-și o lege de care să se prevaleze

este însusși faptul că ea, în mijlocul ei și nu diun mijlocul ei a găsit ca soluție să defileze cu cineva din afara ei sau în ori ce caz, ne amestecat în jocurile ei. Pentru că, cine este din punctul de vefere politic dâ noul ales în care , pe bună dreptate nepunem speranțele:mbovițean
Marele câştig al lui Iohannis a fost că a fost un candidat nepolitic, nesofisticat în materie de marea politică.
Gașca e cea care dă aroganță – suntca niște inițiați în rele

Campania lui Ponta a fost prea sofisticată şi prea a încercat să folosească toate mijloacele pentru a câştiga. În mod normal, trebuie să alegi un scenariu. Ideea asta de a lua totul, din toate zonele, această hibridizare poate să te încurce“, a spus directorul IRES. „Nu au putut să evalueze cum se va rostogoli emoţia legată de votul din străinătate“, a mai spus el.
Dâncu a opinat că Ponta ar fi putut greşi dacă ar fi neglijat voturile de partid.  
„Poate şi partidul ar fi putut fi mobilizat un pic diferit, personal de către Ponta. Cred că e o mare greşeală discuţia despre ţapi ispăşitori“, a adăugat Vasile Dâncu.
În ce priveşte alianţele făcute de Victor Ponta, el a spus că acţiunea respectivă „a diluat candidatul“.
„Una din aceste greşeli este asocierea cu Corneliu Vadim Tudor. Poate că a dezangajat şi electoratul UDMR. Votanţii lui Vadim Tudor s-au dus, în proporţie de 50
„Ar fi fost o notă şi mai bună dacă nu pleca de la revolta tinerilor. Să nu fetişizăm, însă, acest lucru. Nu am scăpat de intoleranţă. A fost o campanie foarte violentă“, a mai spus directorul IRES.
„Există un raport între populaţia dependentă şi cea independentă. Avem, însă, o serie de probleme legate de indicatorii generali ai spiritului public. Observăm un mare sentiment de nesiguranţă al publicului. E adevărat, avem creştere economică, dar dincolo de aceste lucruri, oamenii sunt obsedaţi de viitorul copilului
Ca dovadăcăa avit un staf de pseudopoliticieni,specialisti doar în statul de drept fiscal, yoate promiksiunile ( relaxăîrile)) lui ponta au fost promiisiuni de a ne da fărâmoțe de la bugetul pe care ni-șl ia nouă(confiscă) cu toptanul. Ei nu sunt politivcieni care vor să lupte impreună cu noi pentru mai bine chiar recunoscând că nu șriu cum dar că vor lupta sinceri alaăturându-se efortului popular, ei sunt cei ce ne confiscă bugetul pe care=l creem noi și, după ce storc totul pentru ei, ne promit câteva picături in plus el e reprezentantul birocratului politic arogant, pretizându-și și remunerațiile mari și dreptul de a dicta insensibil la cetățean și inconștient de îndatoririle față de acesta. Si cei ai lui blaga au fost mai răi in guvernul Boc Toți trebuie să-și pună cenușă-n cap caliberalii care măcar s-au recunoscut incapabili și au adus unul cu derogare dinafarăp, dintre oamenii normali.
Liberalii smacar au recunoscut că nu se pricep si raman la naravurile marunte și ciubucurile la care lee minte,a concesionând altcuiva partidul Prost ar fi johannis dacă nu și-ar face acum unul cu adevărat fără politicienii care se pricep doar la fiscalitate.

Un pictor din Botoşani a ajuns bătaia de joc a statului. Bărbatul, grav bolnav, a restituit statului pensia pe 8 luni, pentru că a obţinut un venit din vânzarea câtorva tablouri făcute de el. Pictorul încerca, astfel, să obţină nişte bani pentru a-şi opera mama, şi ea bolnavă. Acum a rămas şi fără pensie, şi cu datorii la stat.

Pictorul suferă de distrofie musculara şi primeşte o pensie de 300 de lei lunar. Pentru că banii nu îi ajung mai deloc, s-a gândit să vândă câteva dintre tablourile pe care le face. A participat la o galerie şi a reuşit să obţină nişte bani în plus.

Statul, însă, a considerat că trebuie să restituie banii obtinuţi, pentru că avut un venit în plus. Aşa că i-a sistat jumătate din pensia pe 8 luni, ca să recupereze 2.000 de lei.

Consecvența , coerența modului de a trăi și a-ți respecta ideile afișate.

Ân asemenea condiții, degeaba vine Ponta lăudându-și echipa tânără dacă ea este crescută ân relele bătrânilor pe care vin e să le și accentueze. Pentru că, in interiorul OPSD o fi fost vorba de maimulte ori de luprte pentru întinerure. Dar era v orba de întinerirea în același format viciat de schema inițială.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*