Seară de literatură Bistrița – Chișinău

13.01.15 by

Seară de literatură Bistrița – Chișinău

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca județeană „George Coșbuc” Vă invită joi,
15 ianuarie crt, la ora 17.00, în Sala Liviu Rebreanu la Eminescu. Seară de literatură Bistrița – Chișinău.

Întâlnire cu scriitorii:

Vladimir Beșleagă
Emilian Galaicu-Păun
Dumitru Crudu
Gheorghe Erizanu

Amfitrion: Ioan Pintea

Zbor frânt, ediția a VIII-a, definitivă de Vladimir Beșleagă (Editura Cartier, colecția Cartier clasic)
„Prozatorul Vladimir Beșleagă (născut în 1931, într-un sat transnistrian) merita să fie cunoscut și editat cu prioritate în România postdecembristă, ca unul dintre cei mai reprezentativi scriitori basarabeni. Este romancierul cu o vocație narativă modernă și profundă, într-o literatură dominată de poeți.” (Ion Simuț)

VLADIMIR BEŞLEAGĂ (25 iulie 1931, s. Mălăiești, Grigoriopol, RASSM), scriitor român. După absolvirea şcolii medii din satul natal, urmează Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău, apoi doctorantura la Academia de Ştiinţe a RSSM, lucrând la o teză despre proza lui Liviu Rebreanu, fără a o termina totuşi, din cauza cenzurii comuniste a vremii. Timp de câţiva ani este angajat la diverse publicaţii periodice, apoi se consacră muncii literare. Debutează în 1963, cu culegerea de nuvele La Fântâna Leahului. În 1966, publică romanul de factură modernă, pe linie proustiană & faulkneriană, Zbor frânt, considerat unul dintre cele mai importante romane ale literaturii române din Basarabia din secolul al XX-lea. În 1969-1970, scrie poemul epic Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, rămas în sertar până în 1988, când vede lumina tiparului. Urmează alte romane: Acasă (1976), Ignat şi Ana (1979), Durere (1979), Sânge pe zăpadă (1985; primul dintr-o trilogie consacrată lui Miron Costin), Cumplite vremi (volumul II al trilogiei). Figură marcantă a Renaşterii naţionale din anii 1988-1989, este deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, care adoptă Declaraţia de independenţă. După 1990, i se reeditează mai multe scrieri; totodată, bibliografia autorului se completează cu noi titluri:
Nepotul (1998), Hoţii din apartamente (2006), Dirimaga (2009) ş.a.

Țesut viu. 10 x 10, ediția a II-a, de Emilian Glaicu-Păun (Editura Cartier, colecția Cartier popular)
„Ţesut viu. 10 x 10 de Emilian Galaicu-Păun este una dintre cele mai interesante şi mai originale scrieri care s-au produs la noi în ultimul deceniu. În primul rînd, prin modul de abordare, în mare parte inedit, al unui efervescent segment temporal, abundînd în evenimente sociale ieşite din comun. Cele mai multe dintre aceste fenomene social-istorice fie că nu au alcătuit nicicînd subiectul unor scrieri în proză, fie că au fost atacate de o manieră simplistă şi neconvingătoare ca literatură. În al doilea rînd, prin diversitatea unui material de viaţă, „recoltat” de pe cîteva continente, care ar fi furnizat materie epică pentru un întreg ciclu romanesc. Şi nu în ultimul rînd, printr-o stilistică inteligentă, vădit provocatoare, printr-o scriitură densă, coroborînd fapte, date, figuri, excerpte artistice din milenara veghe a înţelepţilor şi din jocul truculent al unei istorii pe cât de bizare, pe atît de dramatice.” (Eugen Lungu)

EMILIAN GALAICU-PĂUN (22 iunie 1964, s. Unchiteşti, Floreşti, RSSM) scriitor român. După absolvirea Şcolii medii nr. 1 din Chişinău, urmează Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău, apoi doctoratul la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Din 1990, lucrează rînd pe rînd ca redactor al revistelor Glasul, Literatura şi Arta, Sfatul Ţării, Basarabia, iar din 1997 ca redactor (din 2000, redactor-şef) al Editurii Cartier. Totodată este, din 1992, redactor pentru Basarabia al revistei Vatra din Târgu Mureş. Debut în poezie cu Lumina proprie (1986); alte volume: Abece-Dor (1989), Levitaţii deasupra hăului (1991), Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994), Yin Time (1999; trad. germană de Helmut Seiler, în 2007), Gestuar (2002), Arme grăitoare (2009), a-z.best (2012). Debut în proză cu micro-romanul Gesturi. Trilogia nimicului (1996), urmat de Ţesut viu. 10 x 10 (2011). Autor al volumului de eseuri şi critică literară Poezia de după poezie (1999). Autor-prezentator al emisiunii Carte la pachet de la Radio Europa Liberă. În ultimul deceniu, traduce din mai mulţi istorici francezi contemporani (Robert Muchembled, Michel Pastoureau ş.a.), precum şi Jurnal de doliu, de Roland Barthes. Cavaler al Ordinului de Onoare (2012); Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2014).

Falsul Dimitrie de Dumitru Crudu (Editura Cartier, colecția Cartier popular)
„Dumitru Crudu simulează sfiala scriiturii pentru a spori efectele îndrăznelilor. Lucrând decomplexat pe materia complexă a senzaţiilor, dar şi pe cea sugerată a frustrărilor şi nostalgiilor, el nu mai exersează în inefabilul sentimentelor, ori stărilor, în mitologia erosului, ci în convulsiile lui carnale, fixând sentimentul cu un limbaj direct, în viscere şi obsesii (…). Crudu rămâne în conceptul melancolic al eroticii, încercând să-i salveze misterul, chiar şi în cele mai sordide condiţii. Tentativa sa de a-l trivializa ţine mai degrabă de polemica limbajelor şi a toposurilor literare, nefiind, în fond, decât o permutare scenografică a cadrelor idilice: din crângul romantic, în bucătăria jegoasă.” (Al. Cistelecan)

DUMITRU CRUDU (8 noiembrie, 1967, Flutura, Ungheni), scriitor român. După absolvirea şcolii medii din satul natal, intră la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Chişinău (1985-1987), apoi studiază limba georgiană la Facultatea de Litere a Universităţii din Tbilisi (1987-1991), pe care o abandonează în plin război civil. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Transilvania” din Braşov, unde i-a avut ca profesori pe scriitorii Al. Cistelecan, Gheorghe Crăciun, Alexandru Muşina, Virgil Podoabă, frecventând totodată cenaclul „Interval” condus de poetul Andrei Bodiu.
Debut simultan cu două volume de versuri: Falsul Dimitrie, Arhipelag, 1994, şi E închis, vă rugăm nu insistaţi, Pontica, 1994, urmate de Şase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente, Paralela 45, 1996 (premiul pentru experiment al ASPRO), Poooooooate, Vinea, 2004, şi Eşarfe în cer, Cartier, 2012.
În 1999 semnează, alături de Marius Ianuş, Manifestul Fracturismului. Fiind student la Braşov, în 1994 scrie prima versiune a romanului Un american la Chişinău, pierdut doi ani mai târziu, şi pe care îl va reface ulterior, publicându-l la Casa de Pariuri Literare, în 2013. Între timp, mai publicase un alt roman, Măcel în Georgia, Polirom, 2008, precum şi volumul de proză scurtă Oameni din Chişinău, Tracus Arte, 2011.
Totodată se afirmă şi ca dramaturg (Crima sângeroasă din staţiunea Violeta, Arc, 2001; Salvaţi Bostonul, Cartier, 2001; Oameni ai nimănui, Cartier, 2007), câştigând în 2004 premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească a anului cu Alegerea lui Alexandru Sutzu, Unitext, 2004. Piesele sale au fost montate în Republica Moldova, România, Italia, Germania, Haiti, Camerun, Franţa, Suedia şi Bulgaria.

Ce spun cărțile. Alte bookiseli de Gheorghe Erizanu (Editura Cartier, colecția Rotonda) „Ceea ce spun cărţile, de, o spun, că de aceea sunt cărţi, ca să spună şi ele ceva, dar ce vrea să însemne… BOO-KISELILE? Sau: BOOK-ISELILE? Ba foarte simplu şi… chiar elementar: buchiseli! Uite în acest volum-volumaş, odată ce l-ai luat în mână şi l-ai deschis şi ai pornit să-l lecturezi, gata! nu-l mai laşi deoparte! pentru că te pomeneşti aruncat în acea mare, în acel ocean de carte diversă şi bună…” (Vladimir Beșleagă)

GHEORGHE ERIZANU (8 iunie, 1967, Cigârleni, Ialoveni), scriitor și editor român. Licențiat al Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova (1991). Din 1995 este director al Editurii Cartier.
A debutat în 1995 cu volumul de reportaje Carte orange, Editura Arc, urmat de Miercuri când era joi (blogograme), Editura Arc, 2012 (Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), și Ce spun cărțile. Bookiseli, Editura Cartier, 2012 (intrată în Top 10 cele mai citite cărți ale anului 2012, Biblioteca Națională a Republicii Moldova).

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*