Scrisoare lui Alexie Mateevici

11.07.17 by

Scrisoare lui Alexie Mateevici

Părintele Protopop Petru Buburuz de la Chișinău, ne-a trimis o emoționantă ,,scrisoare” dedicată unui mare poet din Basarabia, preotul Alexie Mateevici (1888-1917). Poetul vă este cunoscut multora dintre Dvs., mai ales că ați învățat poezia lui, Limba noastră, în școală, ori ați citit-o în diferite publicații. Această poezie este, din 1994, imnul de stat al Republicii Moldova. Mateevici se înscrie în rândul intelectualilor progresiști ai Moldovei, care au militat pentru realizarea României Mari, deși moartea l-a răpit prea de timpuriu. Părintele Petru Buburuz este el însuși o conștiință a intelectualității de dincolo de Prut, un simbol al românismului. Facem precizarea că ,,scrisoarea” se compune din două părți. Prima parte a apărut ca prefață la lucrarea îngrijită de poetul Dumitru Matcovschi: Părinte al Limbii noastre: Închinare către Mateevici(Redacția revistei ,,Basarabia”, Chișinău, 1992), iar partea a II-a, post-scriptum-ul, este scrisă recent și încredințată publicației noastre, fapt pentru care-i mulțumim Părintelui Buburuz.
,,Slugă credincioasă a lui Hristos și a neamului, Prea Cucernice Părinte Alexei!
Cu ani în urmă, în speranța întregirii neamului și în preajma Unirii lui, ai trăit aceleași frământări ca şi noi astăzi. Pentru sfânta cauză ai folosit deopotrivă și arma preoției, și arma poeziei. În lupta pentru cele răpite — limba și alfabetul latin, pentru demnitatea călcată în picioare de străini — ne-ai fost și continui să ne fii drapel și călăuză. Inspiratul și nemuritorul tău imn îl purtăm pe buze și în inimi.
Acum pământul și poporul basarabean se trezesc «din somnul cel de moarte», și în această deșteptare te avem în ceruri ca pe un rugător fierbinte către Mântuitorul, ca să ne dăruiască izbânda în lupta care de atâta vreme ne cere pâine, și sânge, și vieți, fără a ne da ceea ce ni s-ar cuveni pentru asemenea jertfe – LIBERTATEA!
Ca și în pilda evanghelică, în timpul nopții diavolul aruncă sămânța dezbinării între frați — și pe un mal al Nistrului și pe celălalt, ba chiar și pe cel al Prutului. Mai mult decât atât. Această sămânţă rea a ajuns și în ogorul Domnului. Și cel mai trist e că a dat colț, însă, cum era și de așteptat, un colț monstruos, cu numele dezbinarea Bisericii din Moldova-Basarabia.
Ne vezi, ne auzi, părinte Alexei? Aflându-te în preajma lui Dumnezeu, roagă-L să nu deie uitării acest colţ de ţară răpit, acest neam multpătimit, să nu-l lase pradă răilor și necredincioșilor. Și mai roagă-L pe Împăratul luminii și al lumii să ne acopere cu mila Sa nemărginită și cu îndurarea Sa profundă… De acolo de unde ești, trimite-ne încă о dată sufletul și cuvântul tău înlăcrămat. Vino iarăși printre noi, fie-ne prooroc și înaintemergător. Povățuiește-ne ce să facem și cum să facem ca să biruiască una dreptatea; alege-l dintre toți pe cel care ne va putea scăpa țara și credința…
Fiu al poporului și Părinte al neamului, vrednic slujitor al Bisericii și moștenitor al adevărului lui Hristos, scumpe părinte Alexei! Ai mers neîncetat pe drumul Crucii, întru slava lui Hristos și binele neamului. Nu ne uita și acum în rugăciune și roagă-te în aceste clipe de grele încercări împreună cu noi, cei întristați și deznădăjduiți: «Doamne, Dumnezeul nostru, Care cu negrăita bunătate și înțelepciunea Ta ai purtat de grijă poporului nostru românesc, ca să faci din el un popor ales al Tău și i-ai dat spre moștenire țara aceasta și ai întemeiat într-însa Biserica Ta, întru care se preaslăvește sfânt numele Tău și prin ea ai sfințit pe strămoșii noștri și i-ai făcut vrednici să slujească Ție, ca Domnului și Împăratului Lor; caută cu milă, din locașul Tău cel sfânt, asupra Țării acesteia și asupra poporului ei, care cheamă numele Tău cel sfânt, și nu-L lăsa fără acoperământul și grija Та, dăruiește-i pace și îmbelșugarea roadelor pământului, ca să poată dărui și celor lipsiți, proslăvindu-se prin aceasta Prea Sfânt Numele Тău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Auzi-ne, Doamne, și ne miluiește».
La capătul celor trei pătrare de veac de la mutarea ta la cele veșnice, primește, scumpul nostru Părinte spiritual, acest firesc omagiu și recunoștința întru slujirea-ți nepătată a Bisericii și a neamului. Fii celor ce necinstesc haina preoției aspru mustrător și celor slabi puternic ajutător, întărește-i pe toți în dreapta credință și ne servește tuturor călăuză și toiag spre viitor.
Al Prea Cucerniciei Tale nevrednic adorator și rugător, prot. Petru BUBURUZ
20 octombrie 1992, Chișinău
Post-scriptum peste un pătrar de veac…
,,Preacucernice şi scumpe Părinte Alexei! A trecut un pătrar de veac de la ultima mea scrisoare–mărturisire adresată Sfinţiei tale referitor la tragedia şi soarta cruntă a scumpei noastre Basarabii, pe care ai iubit-o atât de mult. Iată, a trecut de acum un centenar de la trecerea ta la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care L-ai slujit cu jertfelnică credinţă şi dragoste, ai trecut la cele veşnice. Iar Imnul limbii noastre, alcătuit de tine, astăzi e Imn de stat. Şi eşti cinstit de toţi, chiar şi de cei făţarnici, care adesea vor să-şi acopere faptele cu numele tău, dorind să se arate mieluşei în piele de lup.
La împlinirea centenarului de când ai trecut la cele veşnice, trăind împreună cu Hristos în Împărăţia Lui, iată şi noi, cei de la Chişinău, de la biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” de pe str. Alba Iulia 16, am reuşit, cu ajutorul familiilor Gavriliţă şi Bubucea, să-ţi ridicăm încă un monument (un bust pe postament), pe care l-am amplasat pe Aleea Personalităţilor Culturale Bisericești (sau Aleea Cărturarilor ) din incinta bisericii, Alee care se va încununa cu o statuie mare a Sfântului Apostol Andrei şi care va înfrumuseţa viitorul Centru Cultural Ortodox. Chipul tău începe şirul preoţilor cărturari din dreapta Clopotniţei şi a bisericii şi va fi alături de fiii neamului nostru preoţii Paul Mihail, Vasile Ţepordei şi Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu. Pe cealaltă parte a Aleii vor fi următorii Mitropoliţi ai Moldovei: Iosif Muşat, Varlaam, Dosoftei, Iosif Naniescu, Mitropolitul Kievului Petru Movilă, primul Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei, Gurie Grosu, precum şi Mitropoliţii Antonie Plămădeală al Ardealului și Nestor Vornicescu al Olteniei, basarabeni.
Dar suntem foarte amărâţi, lucrurile merg tot mai rău şi mai rău: noi mai rămânem în lumea aceasta, lumea imperiilor şi împărăţiilor, cu care se lăuda cel viclean când Îl ispitea pe Iisus în pustie. Avem tot felul de ispite şi constrângeri, mai ales culturale şi spirituale şi la nivel de psihic: desfrâu şi dezmăţ fără de margini, erotism şi distracţii fără măsură, propagate intensiv de toate formele mass-media, cinema şi internet, ocrotite de stat şi guverne dionisiace, iubirea de argint având ca idol dolarul şi euro, case şi casteluri, extra-limuzine, bănci şi alte mijloace, vânzări imense de armament şi droguri, trafic de persoane şi robie, judecăţi nedrepte, minciună, propagandă subversivă şi terorism la nivel de state şi multe, multe altele. Grupuri sociale sărăcite, amăgite, tâlhărite, îndoctrinate, drogate, cu identitate perversă şi manipulate la nivel de parlament, guvern, partide. Ultimele se referă îndeosebi la Basarabia noastră, unde se fură oamenii, băncile, drumurile, contractele şi tot ce vrei, corupţie la nivel de stat, neîncredere şi parcă fără speranţe de viitor. Lumea fuge din acest stat artificial, creat de Stalin şi Hitler, care au reuşit să profaneze, să distrugă şi să dezbine unitatea de istorie, limbă, cultură, credinţă și Biserică a Neamului nostru.
Suntem în greutăţi şi mare derutare – răuvoitorii neamului nostru doresc să ne ia nu numai belşugul şi roadele muncii noastre, dar şi sufletul. E o luptă acerbă pentru credinţa şi sufletul nostru. Dar nu disperăm, avem acest sfânt dar de la Dumnezeu –speranţa. Mântuitorul nostru ne-a făgăduit: „Şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin!” (Mat. 28,20). Şi altă făgăduinţă forte, dată Apostolului Petru: „Tu eşti Petru (piatră, stâncă) şi pe această piatră (=piatra credinţei Apostolului Petru , dar şi a noastră) voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mat. 16,18). Dacă Hristos e cu noi, cine este împotriva noastră?
Având această întărire în credinţă şi această speranţă dumnezeiască, te rugăm şi pe tine , scumpe părinte Alexie, să înalţi şi tu, acolo la tronul lui Dumnezeu cel Atotputernic, rugăciunile tale, unite cu ale noastre, pentru această Basarabie înrobită de forţele întunericului şi pentru poporul ei derutat, ca Dumnezeu să reverse peste el din Lumina Sa cea dumnezeiască şi să ne scoată din întunericul păcatului.
Cu profundă tristeţe, dar şi cu mare speranţă şi optimism real, argumentat de credinţa noastră şi de Învierea lui Hristos, păşim înainte, ducând lupta cea dreaptă pentru viaţa veşnică. „Hristos a Înviat!” – „Adevărat a Înviat Hristos!”.
Cu recunoştinţă şi profundă cinstire şi amintire, Prot. Petru Buburuz.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*