Scrisoare către George Stanca

Unora le place jazzul
Dragul meu George
Azi mă opresc la gazetăria pe care o practici
unde eşti ca un veritabil virtuos al jazzului
vocalist şi instrumentist
la pian tobe şi chitară
la trompetă şi saxofon
Maestru la fiecare-n parte
şi cu toate la un loc
concomitent
Marea ta artă în jazzul gazetăresc
se revarsă în interpretări strălucite
şi pentru că eşti propriul tău compozitor
Inspiraţia îţi este alimentată
de performerii de toate felurile
de îmbogăţiţii întâmplărilor şchioape şi gravide
în fine
de tot ce mişcă-n ţara asta
râul ramul
Apoi concertul foilor scrise
se îmbogăţesc cu improvizaţie
multă şi de foarte bună calitate
improvizaţie ce se bazează pe metaforă
Cred eu
că eşti al doilea după fănuş neagu
în literatura română
din ultimii cincizeci-şaptezeci de ani
Acesta scria despre tine
sare la gâtul cântecului,
îi bea sângele şi,
limpezindu-l în oceanul inimi sale,
îi dă drumul în lume
Nici până azi nu ştiu
în ceea ce te priveşte
dacă metaforistul domină omul
sau omul domină metafora
pentru că şi patria ta e limba română
Am un sac plin de exemple
din care las să apară doar câteva nestemate
Cum să te uit,
când tu dădeai lecţii de sex cu instrumentul
pe vremea marxismului?
Te lipeai ca fasolea pe arac
de contrabas,
îi mângâiai şoldul lunecos şi lucios
ca al unei sirene,
glumea de amar, cu gust de prună.
i s-au reurcat abureala banilor şi gloriei
la cerebel, la hipotalamus, la bojoci,
în muşchii aductori de marafeţi
şi-n cei anali încordaţi provocator.
Da, susţin că ai un orizont cultural
destul de deschis… La fermoar.
talk-showuri frivole,
unde atracţia emisiunii e realizatorul
care turuie la inepţii şi râde ca proasta-n târg
şi tot felul de dive, divuţe, divuliţe, divulizde,
cu puţine clase,
mult tupeu, amestecat cu sex,
senzualisme, provocatorizme,
oferte indecente în direct
doar-doar o pica vreun client după emisie,
Arendaşi de gazoane.
Geambaşi de talente…
o libelulă care la o fracţiune de secundă
îşi scoatea aripile, se înalţa,
levita şi lansa ghiuleaua.
Nu-i bine spus “libelulă”,
erai o Îngeriţă cu aripi tricolore.
să se scurgă bale
ca la bovine din sărutul iudeic.
la sunetele pe care matale le scoţi
mai mult din şolduri,
din unduirea trupului mlădiu,
la volutele pe care fesele matale jucăuşe
ca două emisfere magdeburgo-chişinăuane le emite,
să moară mama lu’ Hitler dacă te mint!
Să se dezbrace,
să arate starea naţiunii,
lungimea lu’ “să trăiţi bine!”.
Sărăcia de sub chiloţii ţării,
nivelul grâului negru ieşit acum de sub zăpadă;
nivelul agriculturii,
hranei cu făină şi pâine de la turci,
legume de la greci, pui de la unguri,
Pentru că sportul nostru naţional
nu e oina, nu e ţurca. E Foamea,
propaganda Oranjeriei guvernamentale.
frumuseţea ta frustă,
constând şi din sânii pempanţi,
generoşi, cu pante abrupte
şi curburi violente,
de spectacol adevărat, (…)
Eu mă uitam stupefiat şi mut la ei,
la sâni, cu aceeaşi mirare candidă
cu care am privit, jur!, Niagara – (…)
De fapt, americanii, canadezii
o numesc “căderile Niagara”;
ori decolteul tău îl pot situa pe aici,
pe la căderea acelui torent uriaş de apă..
adumbriri în ochii duodenului mioritic,
“Şuman” sau “Şubert” e tot aia:
o cremă nemţească… !
vagabond universal,
matroz năuc naufragiat pe corabia jazzului,
prieten cu valul şi hula,
frate cu mările şi oceanele,
conviv cu păsările cerului şi subpământului,
După ce-şi lătrau balele
Ocupasesi toate posturile media:
radio, TV, print şi online,
mai mult sau mai puţin mondene,
tabloide, romboide, pesticide sau cloro-sodice.
De câte ori se deschidea o turelă de tanc,
un sertar de bucătărie
mă temeam să nu dau de tine,
să nu re-re-re-reapari tu.
fii atent să nu ţi se bage portocaliu în salariu!
Cele de mai sus mi-au năvalit
în acest poem epic de admiraţie