Scrisoare către Eminescu(XII)

23.02.18 by

Scrisoare către Eminescu(XII)

Bădie Mihai,
Zăbovit-a gândul iarăși spre Domnia-ta și-ndemnatu-m-a cu sârg să-ți scriu aceste rânduri, ca să mai afli ce-i pe-aici, cum o ducem și-ncotro ne-ndreptăm speranțele și pașii. Deranj n-aș vrea a-ți face, fiindcă te iubesc prea mult, ci doar așa, din când în când, îmi mai despovărez sufletul, ca unui frate de departe, care știu că mă-nțelege. Ți-am scris epistolele mele și de fiecare dată mi-ai dat răspuns. Când mi-a fost sufletul mai răvășit și gândul mai buimac, când am fost la răscruci de drumuri și de vreme, când am căutat răspunsuri la întrebări majore, am luat cartea Domniei-tale, am deschis-o la-ntâmplare și-am citit acolo câteva rânduri. Am simțit în ele că mi-ai dat răspuns, că m-ai învățat, că m-ai mângâiat, că m-ai încurajat. Niciodată n-ai rămas indiferent, niciodată mut; ai știut mai mult decât am știut eu, ai simțit mai profund decât mine, ai avut orizont mai larg decât al meu și rezultatul a fost pe măsură, fapt pentru care-ți mulțumesc îndatorat.
De data asta, Bădie, îți cer un sprijin și un favor: nu pentru mine, ci pentru neamul românesc, pentru Țara pe care și tu ai iubit-o până la sacrificiu suprem. Cu toții avem nevoie de ajutorul tău. Ești acolo în ceruri, cu cetele de sfinți și de îngeri în preajma lui Dumnezeu. E imposibil ca tu să fi rămas neobservat între ei. Cu siguranță că și ei te-au iubit și ți-au ascultat versurile. Cu siguranță că acolo ai fost purtătorul de cuvânt al sutelor de generații de români, care-au călătorit pe acest picior de plai, pe această gură de rai, pe care o numim astăzi România. Te rog din suflet, frate, fă ceva și pentru noi! Mobilizează cum numai tu știi pe sfinții neamului acestuia, știuți și neștiuți, cu care-i presărat pământul Țării, pe domnii și voievozii credincioși de altădată, pe moșii și strămoșii noștri drepți și demni, pe mamele și soțiile, care și-au plâns flăcăii și soții putreziți în morminte cu și fără cruce. Formați cu toții o ceată de mii și mii de suflete, chemați și îngerii cu voi, și mergeți la Bunul Dumnezeu în audiență. Rugați-L pentru neamul românesc și pentru Țara noastră.
Bădie Mihai! Socotelile făcute de oamenii înțelepți ai ONU-lui așează România între primele zece țări care vor dispărea de pe harta lumii, dacă va continua în același ritm procesul de depopulare. Mii de ani ne-am luptat cu liftele păgâne venite din cele patru vânturi să ne ceară pământ și apă și n-am pierit! Mii de ani ne-au ars holdele și codrii, ne-au luat copiii și vitele, banii și bucata de la gură, aurul și celelalte bogății. Ne-a rămas câteodată numai sufletul, dar n-am pierit. Ne-am îngemănat cu munții și cu codrii și am rezistat. De-atâtea ori, când cumpăna victoriei înclina spre hoardele păgâne, prin văzduh veneau năprasnic arhangheli, sfinți militari, domni aflați demult sub glie și se luptau ca leii, până ai noștri biruiau. Am însemnat cu sânge și cu lacrimi fiecare palmă de pământ, fiecare piatră de hotar și am spus hotărât: ,,Pe aici nu se trece!”
După fiecare victorie, după fiecare înfrângere, am zidit câte o mânăstire, câte o biserică, spre aducere aminte, spre pomenirea viilor și morților, spre mulțumire. Îl simțeau pe Dumnezeu coborât pe pământ și știau că nu-i va lăsa pradă hoardelor năvălitoare. Erau puțini, săraci, dar cu Dumnezeu deveneau puternici și învingători. Credința părinților noștri de altădată era a doua sabie, mult mai puternică decât cea de oțel purtată-n mână cu vitejie. Printre picioarele coloșilor ne-am strecurat, Bădie, și-am biruit. Ne-au fost alături Dumnezeu cu sfinții Lui, Carpații, Dunărea, Oltul, Mureșul și Tisa, Nistru, Prutul și codrii, pământul, aerul și cerul. Aveam o alianță nescrisă, dar foarte puternică cu prieteni aceștia ai noștri și așa am trecut prin veacuri!
Bădie Mihai, mi-e sufletul îngrijorat și tare mi-e teamă de anii care vin pentru neamul românesc și Țara Noastră. Armele vrăjmașilor sunt mult mai sofisticate și perfide față de cele de altădată. Aliații noștri milenari se simt părăsiți. Lui Dumnezeu I-am întors mulți dintre noi spatele, Îi încălcăm poruncile și Legea, ni s-a-mpuținat credința. Altor dumnezei ne închinăm astăzi, fie că-i numim putere, avere, plăcere, bani, mașini și altele asemenea. Pentru toate este loc în sufletul nostru, numai pentru Dumnezeu nu. Sute de ani ne-au presat turcii să le dăm dreptul să-și facă moschei pe pământ românesc, dar n-au izbândit. Astăzi își construiesc cea mai mare moschee din Europa la București! În Țara Basarabilor, a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Vodă! Mii de ani familia a fost sfântă în tradiția românească, iar copiii darul lui Dumnezeu făcut unei familii. Azi o bună parte din aceste daruri le aruncăm la tomberonul de gunoi, familia adevărată rămâne tot mai mult o amintire. Lucruri și apucături de care părinții, moșii și strămoșii noștri nu îndrăzneau să le numească nici sub perdeaua nopții devin azi protejate de lege. Din patru bunici și doi părinți se naște un copil. Peste câțiva ani vor dispare șase și va rămâne unu. Asta în vreme ce un turc din Germania este înregistrat cu … 22 de copii! Până în 2050, conform statisticilor internaționale, jumătate din populația Europei va fi musulmană! Astăzi sunt dărâmate în Apus biserici și catedrale de sute de ani și în locul lor se construiesc de trei-patru ori mai multe moschei!
Au fost multe războaie, Bădie, au murit mii și sute de ostași, de tineri, dar populația s-a refăcut repede, fiindcă acasă erau părinții, frații, surorile, copiii celor morți pe front. Astăzi ne pleacă milioane de români de toate vârstele, dar mai ales adulți, tineri și minori. Rămân în țară bătrânii, care se duc, – unu câte unu -, pe drumul fără de întoarcere. Aproape cu fiecare înmormântare rămâne și câte o casă pustie. Cei plecați își fac rădăcini pe acolo, se simt mai bine, mai în largul lor și, – ușor-ușor -, adoptă și ei filozofia lui ,,ubi bene ibi patria”(unde-i bine, acolo-i patria!). Străinii se infiltrează în toate straturile sociale și sunt doar cu ochii pe cașcaval. Fiecare urmărește să răpească ceva din bogățiile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Și noi le dăm cu o naivitate copilărească. Ne prostesc în față și noi ne mândrim că am făcut afaceri rentabile. Petrolul ni-l iau austriecii și apoi ne vând petrol, deși ei n-au picătură în pământul lor! Gazele ni le iau ungurii și ne vând apoi gaze nouă și altora, deși n-au gram de gaz în pustele lor! Pământul României ne situează pe locul al șaselea în Europa la producția de grâu, iar noi cumpărăm cocă înghețată și îndopată cu chimicale de la străini și facem pâine din ea. Podgoriile românești renumite în toată lumea sunt pe butuci, iar noi aducem struguri pe piață din Africa de Sud. Din merele noastre se înfruptau europenii, asiaticii și nu numai ei; azi aducem ceva asemănător cu merele din Italia, din Polonia și de pe unde mai găsim. Combinatele și fabricile de tot felul sunt ruine, iar noi importăm totul, până și ace cu gămălie din Taiwan. Ne-a dat Dumnezeu bogății și poziție geostrategică extraordinară, cum puține state se pot mândri și nu suntem în stare să valorificăm acest uriaș potențial. Toți își fac jocurile, toți câștigă de pe urma noastră, iar noi facem circ seară de seară. Ne chiorâm la televizor până noaptea târziu, ca să vedem cine cu cine s-a mai certat, pe cine a mai luat poliția, câte milioane a mai furat unul sau altul; ce poșetă și-a luat amanta lui cutare și altele asemenea. În vremea asta rechinii fac planuri de împărțire a României, de jefuire a ei, de îndepărtare a noastră de tot ce-i românesc. Te uimești când vezi câte un reportaj, în care nici cele mai elementare noțiuni de istorie și de cultură generală nu sunt cunoscute de tineri și de oameni în toată firea. Parcă cineva urmărește în mod sistematic să ne îndobitocească!
Bădie Mihai! Dumnezeu a făcut să izbucnească pâraie din piatră seacă, a croit drum prin mijlocul mării, a ridicat popor din doi bătrâni fără speranță, a făcut să piară lumea, dar pe Noe l-a scăpat, a înviat morți și-a vindecat bolnavi, a înmulțit pâinea și-a potolit furtuna. Nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Tocmai de aceea, Bădie, du-te la El cu toată ceata de care ți-am vorbit și roagă-L să nu lase neamul românesc să se risipească și nici țara noastră să se destrame. Și mai roagă-L, Bădie, să ne dea conducători înțelepți și patrioți, care să pună interesul Țării mai presus de interesul și câștigul personal, care să așeze legi drepte și înțelepte, care să facă pace și bună rânduială între noi.
Avem încredere, Bădie! Avem încredere în tine și știm că nu te vei lăsa până-L vei convinge pe Dumnezeu să-Și întoarcă fața către noi și Țara noastră.
Cu bine, Bădie! Pe curând!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*