să mori uşor, fără dureri

în aşteptarea minunii, tînjeşti după zăpadă

ca după o fostă iubită din liceu.

amintirile despre ea mai sîngerează

şi-acum.

ziua, protestezi în faţa primăriei,

întins pe asfaltul încins,

purtînd agăţată de gît o inimă de carton,

aproape vie, mustind de cerneală roşie.

noaptea, cînd te duci la culcare,

urci în pat de parcă ai coborî

într-un mormînt în lucru.

ridică-te şi prefă-te că umbli,

îţi şopteşte îngerul,

ascunde-ţi disperarea măcar acum,

cînd sînt sponsorii prin preajmă

şi totul se filmează!

parteneri de bere mai găseşti, teodosie,

dar nu uita: prietenul adevărat

este acela care te ajută să mori uşor,

fără dureri…