să mori uşor, fără dureri
în aşteptarea minunii, tînjeşti după zăpadă
ca după o fostă iubită din liceu.
amintirile despre ea mai sîngerează
şi-acum.
ziua, protestezi în faţa primăriei,
întins pe asfaltul încins,
purtînd agăţată de gît o inimă de carton,
aproape vie, mustind de cerneală roşie.
noaptea, cînd te duci la culcare,
urci în pat de parcă ai coborî
într-un mormînt în lucru.
ridică-te şi prefă-te că umbli,
îţi şopteşte îngerul,
ascunde-ţi disperarea măcar acum,
cînd sînt sponsorii prin preajmă
şi totul se filmează!
parteneri de bere mai găseşti, teodosie,
dar nu uita: prietenul adevărat
este acela care te ajută să mori uşor,
fără dureri…