Să mergem până la capăt…

08.05.17 by

Să mergem până la capăt…

Să mergem până la capăt
şi dincolo de moarte în tot ce iubim!

Sunt melodia care-ţi răsună
dintr-o carte
cu imagini şi povestiri,
o fată ţesută cu fir de borangic,
astfel încât să poţi vedea copilul.

În cântecul apelor genele ţi se lipesc,
cu rănile tale nocturne încerci
să nu mă uiţi.
În căutarea mea,
prea aproape de soare zbori,
arzându-te,
lacrima-rouă întârziată
se va usca pe aripi de flutur,
iar gândul tău
se va-ntorce în sufletul meu,
sub pecetea tainei
adie singurătatea macului
în albul zăpezii,
de-o aţă o să ţin soarele
să nu-ţi rămână-n vis surâsul,
precum stelele
vor cădea dudele negre.
Himeric orizont!
O flacără trece prin noi,
aruncaţi în infinitul celuilalt,
pierduţi şi regăsiţi în acelaşi timp
voi zâmbi asiatic,
mergând dincolo de limite,
vântul cel nebun va semăna
lumina în calea mea
şi-atunci vom fi noi,
şi-atunci vom fi doar noi…

Lumea este aşa cum astăzi se arată,
devoalare edulcorată
şi nu numai atât,
există încă o altă lume,
o uşă deschisă
spre un temut necunoscut.
Copilul care-a trecut prin viaţă
ca porumbelul a zburat
peste câmpul verde
şi-a găsit drumul spre casă.

În dansul ei de menuet
o ultima frunză moare fericită,
în urma acului, de pânza cerului
cos zeci, sute de cuvinte,
cuvintele devin litanii, vise, trăiri,
cuvinte ce-nfloresc,
cresc, plutesc, zboară.
În palme, nisipul trecutului
se răsfiră-n spirala vântului…
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*