ROMANTISM – MUZICA PRIMĂVERII

04.04.17 by

ROMANTISM – MUZICA PRIMĂVERII

JOI, 6 APRILIE 2017, ORA 18:00

Sala „Filip Lazăr”, Filarmonica „Oltenia”

Întâlnirile AmiTEA

Invitaţi:

DIRIJOR THEO WOLTERS (OLANDA)

SOLISTĂ TERESA BELDI (violoncel, GERMANIA)

Moderatori:

Constantin SECARĂ, muzicolog

Ramona BĂDESCU, PR-Filarmonica “Oltenia”

VINERI, 7 APRILIE 2017, ORA 19:00

Concert simfonic

ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”

DIRIJOR: THEO WOLTERS (OLANDA)

SOLOIST: TERESA BELDI (violoncel, GERMANIA)

În program:

Antonín Dvořák: Concertul în Si minor pentru violoncel și orchestră, op. 104

César Franck: Simfonia în Re minor

* Preţuri bilete: 30 lei; 20 lei (pensionari), 15 lei (elevi, studenţi); concert în abonament (1)

Theo Wolters s-a născut la Melick (un oraş din sudul Olandei) în anul 1955, fiind mezinul unei numeroase familii de muzicieni. La o vârstă foarte fragedă a început să studieze trompeta în cadrul intim al fanfarei pe care tatăl său o coordona. Talentul său a fost remarcat încă de pe atunci, iar Theo a urmat studiul muzicii la Conservatorul din Maastricht, la clasa renumitului trompetist Wim Groot, fost prim-trompetist al Royal Concertgebouw Orchestra. Înainte de a-şi termina studiile la Conservatorul din Maastricht, Theo Wolters fusese deja angajat ca prim-trompetist la Overrijsels Philharmonisch din Enschede (Olanda) şi la Filarmonica din Essen (Germania), în perioada 1975 – 1979. În anul 1979 a devenit membru al prestigioasei Royal Concertgebouw Orchestra. În cadrul acestei reputate orchestre a lucrat şi a participat la sesiuni de înregistrări audio-video, alături de cei mai mari dirijori ai momentului: Leonard Bernstein, Bernard Haitink, Carlos Kleiber, Riccardo Chailly, Nikolaus Harnoncourt şi Mariss Jansons. În paralel cu activitatea instrumentală şi orchestrală, Theo Wolters a studiat dirijatul sub îndrumarea lui Pieter Stalmeier şi Roberto Benzi. Între anii 2004 – 2012 a fost asistentul lui Mariss Jansons la celebra orchestră din Amsterdam.

Violoncelista Teresa Beldi s-a năsut în 1993, la Hamburg, într-o familie de muzicieni. La vârsta de cinci ani a început studiul violoncelului sub îndrumaera prof. Clemens Malich. La vârsta de 18 ani, Teresa Beldi a fost admisă Școala de Muzică ”Buchmann-Mehta” din Tel Aviv, cu prof. Hillel Zori. Este bursieră a Programului Internațional ”Adler-Buchmann” pentru ”Studenți Străini Remarcabili”. Pe parcursul stagiului de formare în cadrul Orchestrei Filarmonice a Israelului, Teresa Beldi a concertat sub bagheta unor dirijori, precum Gustavo Dudamel și Zubin Mehta. Anul 2014 i-a adus tinerei violonceliste Premiul I la Concursul pentru Instrumente cu Coarde “Buchmann-Mehta” și o serie de înregistrări (muzică de cameră și piese solistice) pentru postul israelian de radio ”Kol Hamusica”. Din septembrie 2016, este studentă la ”Barenboim-Said” Akademie din Berlin, unde urmează cursurile programului Artist Diploma – clasa prof. Frans Helmerson. Luna aceasta, Teresa Beldi va concerta şi la București (Ateneul Român), în cadrul Proiectului ”Violins of Hope”.

***

În genul concertant, Dvořák a compus trei lucrări (pentru pian, vioară şi violoncel), la care se adaugă o serie de piese concertante precum Rapsodia pentru vioară op. 11 şi Rondo în Sol minor pentru violoncel op. 94. Un loc aparte în creaţia lui Dvořák îl ocupă Concertul în Si minor pentru violoncel şi orchestră, op. 104 (1894-1895), ultima lucrare creată pe continentul american. Pătruns de nostalgia plaiurilor natale, Dvořak a compus un concert de înaltă valoare artistică, de mare bogăţie melodică, amplu simfonizat, într-o concepţie originală (lipsesc cadenţele solistice, iar elementele de virtuozitate sunt şi ele atenuate, apropiindu-se de concepţia brahmsiană în care instrumentul solist este pe deplin integrat în ansamblul orchestral).

Scrisă între anii 1886 – 1888 şi dedicată lui Henry Duparc, Simfonia în Re minor de César Franck reprezintă rezultanta interacţiunilor, întrebărilor, căutărilor şi parţialelor răspunsuri ce definesc epoca romantică. Sensibilitatea latină, reliefată prin multiplele sensuri expresive ce decurg din substanţa tematică generatoare, se împleteşte armonios cu rigoarea germanică, resimţită adânc în minuţiozitatea extraordinară a arhitecturii sonore: „Noul adus de Simfonia în Re minor constă în îmbinarea cromatismului melodic lisztian (tema cardinală a simfoniei răsare direct din „Les Préludes“ de Liszt) cu tehnica leitmotivică de obârşie berlioziană-wagneriană, insistând asupra dezvoltării continue a substanţei formative în cuprinsul unor forme de echilibru pilduitor.” (Wilhelm Georg Berger)

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment