România turmentată

06.08.12 by

În  piesa lui Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, există un personaj secundar, numit ,,Cetățeanul turmentat”. Fiind în preajma alegerilor, el umblă în dreapta și în stânga și îi întreabă pe toți: ,,Eu cu cine votez?”

Mi-am amintit de acest ,,cetățean” cu prilejul recentei campanii electorale privind referendumul pentru președinte. Cred că la nici o altă votare românii nu au fost atât de buimăciți ca acum. Aproape fiecare dintre ei s-a simțit la un moment dat precum ,,cetățeanul turmentat” și a întrebat pe cel de lângă el: ,,-Eu cu cine votez?”  Cred că au fost foarte mulți, care și-au pus această întrebare și în momentul în care au intrat pe ușa cabinei de vot. Chiar cei ce nu au participat, deși ar fi avut dreptul să voteze, prin neparticiparea lor au exprimat ceva, au dat un mesaj. Au fost tot niște nehotărâți.

Situația aceasta cred că se datorează în primul rând modului în care s-a făcut campania electorală. Parcă niciodată nu a fost la noi o campanie electorală atât de violentă în limbaj. Cred că niciodată nu s-au folosit atâtea injurii și calomnii ca de data aceasta. Cele două mari grupări politice ale țării s-au împroșcat cu acuzații dintre cele mai murdare, ca la ușa cortului. Au predominat calificative precum: ,,hoți”, ,,mincinoși”, ,,infractori”. Au fost auzite amenințări, cum că în situația în care  X va ieși învingător, îl va băga în pușcărie pe Y. Aceași afirmație o făcea și Y despre X. Nu intru în amănunte, fiindcă îmi respect prea mult cititorii și bunul-simț. Amintesc doar că personajele respective se puneau într-o situație foarte dificilă. Dacă spuneau adevărul, însemna că vor să instaureze o dictatură, în care oamenii politici să decidă ce hotărâri urmează să dea instanțele într-un caz sau altul; dacă  țara este, într-adevăr, un stat de drept, numai instanțele de judecată sunt în măsură să stabilească dacă cineva este hoț, infractor, corupt etc. Așadar, în această situație stimabilii mințeau și ne mințeau… Această campanie a depășit orice limită sub aspect moral. Ca cetățean, ascultându-i, te întrebai, în mod firesc, cine altul ar fi mai în măsură să-i cunoască pe acei domni din fruntea țării decât ei înșiși. Ani de zile ne-a roșit obrazul, aflând de atâtea hoții făcute de românii mărunți peste hotare, de atâtea infracțiuni. Parcă am ajuns oaia neagră a Europei! Măcar credeam că avem conducători integri, corecți, cinstiți, patrioți și înțelepți. În timpul campaniei electorale o astfel de convingere ne-a fost dată peste cap. Afirmațiile mai marilor despre colegii lor, probele materiale aduse împotriva celorlalți, tot felul de afaceri și acte infracționale scoase la iveală cu acest prilej, ne-a dezorientat profund. Să-l auzi pe Domnul Videanu, fost ministru, primar al capitalei, parlamentar din antichitate până azi, spunând despre Domnul Ponta: ,,- Vă dau un sfat: să nu credeți niciodată ce spune Domnul Ponta!” Dar Domnul Ponta era prim- ministrul României! Doamna Roberta Anastase afirma pe un post național de televiziune: ,,Vă spun eu, că cel mai mare mincinos este Domnul Ponta!” Nu mai dau exemple din exprimările președinților. Nu-ți venea să-ți crezi urechilor. Fiecare a folosit toate informațiile de care a dispus, pentru ca să dovedească vinovăția celuilalt față de lege.

Mi-ar fi plăcut o campanie civilizată, susținută de oameni cu maniere elegante, cu discursuri mobilizatoare de energii, cu idei care să redea speranța neamului de mai bine. Mi-aș fi dorit să fiu pus în situația de a vota plângând, fiindcă nu pot să-i votez pe amândoi candidații, ci doar pe unu!

Referendumul a trecut. Indiferent de rezultatul lui, oamenii aceia, care au făcut spectacol pentru o țară și pentru o lume întreagă în campania electorală, își vor relua treaba la cârma țării. Vor continua să facă legi pentru noi, vor continua să ne învețe, să ne certe, să ne pedepsească, să conducă țara. Aceiași oameni vor reprezenta țara în străinătate, vor sta la masă cu marii conducători ai lumii de azi…. Vor mai avea ei credibilitate?  Vor mai putea să găsească resursele necesare ca să ,,se pupe” în fața lumii, ca să se vadă că s-au împăcat și că vor să meargă alături mai departe? Vor mai putea să colaboreze unul cu altul, omenește, dar și instituțional?

O veche vorbă înțeleaptă spune: ,,Tratează-ți prietenul, ca și cum mâine ți-ar fi dușman; tratează-ți dușmanul, ca și cum mâine ți-ar fi prieten!”

Cu gustul amar de a fi fost pus în situația de a alege dintre două rele răul cel mai mic, fiindcă a treia posibilitate nu există, cu dezgustul de a fi jucat fără să vreau rolul ,,cetățeanului turmentat” alături de alte milioane de români, mă rog la Dumnezeu să ne ierte și să ne dea sănătate, fiindcă boala e gravă!

www.omniscop.ro 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*